CONTRACT DE SCHIMB, contract sinalagmatic prin care părţile (numite copermutanţi sau coschimbaşi) se obligă fiecare să transmită celeilalte dreptul de proprietate asupra unui bun. Fiecare coschimbaş este în acelaşi timp înstrăinătorul unui bun şi dobân-ditorul altui bun; dacă bunurile schimbate nu sunt echivalente valoric, echilibrul patrimonial dintre părţi se restabileşte prin plata unei sulte în bani. Contractul de schimb este supus, prin asemănare, condiţiilor de fond şi de formă ale contractului de vânzare-cumpărare, ale cărui reguli se aplică şi în contractul de schimb, cu unele deosebiri determinate de specificul său. Astfel: a) coschimbaşul se bucură de privilegiul vânzătorului numai pentru garantarea creanţei de sultă, nu şi a celorlalte obligaţii; b) dacă se dovedeşte că bunul primit în schimb nu era proprietatea celuilalt coschimbaş (care i l-a predat), cel care l-a primit nu poate fi obligat decât la restituirea bunului primit, iar nu la predarea bunului său promis în schimb.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Contract de schimb
