CONTRACT DE SUBÎNCHIRIERE A UNEI SUPRAFEŢE LOCATIVE, acord de voinţă în temeiul căruia titularul unui contract de închiriere a locuinţei numită locatar principal sau sublocator se obligă să asigure altei persoane numită subchiriaş sau sublocatar, folosinţa temporară a unei părţi din suprafaţa sa locativă, în schimbul unei chirii. Contractul de subînchiriere are caracterul unui contract accesoriu faţă de contractul principal de închiriere a unei suprafeţe locative a locuinţei şi urmează soarta juridică a acestuia. Subînchi-rierea necesită nu numai consimţământul locatorului principal, ci şi pe acela al membrilor săi de familie, care însă este prezumat de lege până la proba contrară; inexistenţa lui trebuind să fie dovedită de către acela dintre ei care o invocă. Legea nu condiţionează valabilitatea subînchirierii de consimţământul altor locatari principali din acelaşi apartament, nici chiar atunci când aceştia au în folosinţă comună holul şi dependinţele, iar subchiriaşul primeşte acces la ele. Contractul de subînchiriere este supus aceloraşi condiţii de validitate ca şi contractul principal de închiriere a locuinţei, faţă de care prezintă unele particularităţi numai cu privire la obiectul său şi la forma sa. Astfel: a) el poate avea ca obiect numai o parte din suprafaţa locuibilă legală a sub locatorului; b) indiferent de felul proprietăţii asupra locuinţei, contractul de subînchiriere trebuie încheiat în formă scrisă (condiţie de validitate); înscrisul constatator trebuie să fie înregistrat la administraţia sau circumscripţia financiară în a cărei rază teritorială se află locuinţa subînchiriată, iar în cuprinsul său trebuie să se precizeze durata subînchirierii şi cuantumul chiriei. Contractul de subînchiriere se încheie pe o durată determinată, care trebuie menţionată expres în contract.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Contract de subînchiriere a unei suprafeţe locative
