Contractul de societate
| Comentarii |
|
contractul de societate, Condiţiile de fond ale contractului de societate. Condiţiile de formă ale contractului de societate. Cuprinsul contractului de societate. Clauzele de identificare a părţilor. Clauzele privind identificarea viitoarei societăţi comerciale. Clauzele privind caracteristicile societăţii. Obiectul de activitate al societăţii. Durata societăţii. Capitalul social. Clauzele privind conducerea şi administrarea societăţii. Clauzele privind drepturile şi obligaţiile asociaţilor. Clauzele privind sediile secundare ale societăţii. Clauzele privind lichidarea şi dizolvarea societăţii
Ca orice contract, contractul de societate trebuie să îndeplinească condiţiile de fond şi condiţiile de formă prevăzute pentru valabilitatea oricărei convenţii. De asemenea, contractul de societate trebuie să cuprindă elementele specifice: aporturile asociaţilor, affectio societatis şi împărţirea profitului.
întrucât elementele specifice ale contractului de societate au fost analizate, urmează să ne preocupăm de condiţiile de fond şi de formă şi de cuprinsul contractului de societate.
Condiţiile de fond ale contractului de societate
în temeiul dispoziţiilor art. 1.179 Noul Cod Civil, condiţiile de validitate a contractului de societate sunt următoarele: consimţământul valabil al asociaţiilor, capacitatea de a contracta, un obiect determinat şi licit şi o cauză licită şi morală.
Consimţământul asociaţilor
Consimţământul asociaţilor trebuie exprimat cu voinţa de a constitui o societate comercială şi de a colabora în comun la desfăşurarea activităţii acesteia (affectio societatis).
a. Numărul asociaţilor
Societatea comercială va avea cel puţin doi asociaţi, în afară de cazul când legea prevede altfel (art. 4 din Legea nr. 31/1990). Potrivit prevederilor art. 5 alin. (2), societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure persoane. De asemenea, Legea nr. 31/1990, în art. 12, stipulează că în societatea cu răspundere limitată numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50.
Din textele de lege mai sus menţionate rezultă că societatea comercială se constituie prin acordul de voinţă a cel puţin 2 asociaţi. în mod excepţional, societatea se poate constitui de către un singur asociat; este cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, denumită şi societate unipersonală'. în ceea ce priveşte numărul maxim de asociaţi, cu excepţia societăţii cu răspundere limitată, legea lasă acest atribut la aprecierea părţilor contractante.
b. Părţile contractante (fondatorii)
în virtutea principiului libertăţii de asociere consacrat de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, o societate comercială poate fi constituită de către persoane fizice, persoane juridice ori de către persoane fizice împreună cu persoane juridice.
Legea nr. 31/1990 consacră un regim juridic special persoanelor care se preocupă de constituirea societăţii comerciale şi semnează actul constitutiv al acesteia. Art. 6 alin. (1) din lege dispune că semnatarii actului constitutiv, precum şi persoanele care au un rol determinat în constituirea societăţii, sunt consideraţi fondatori.
Pentru a putea avea calitatea de fondatori ai unei societăţi comerciale, cei în cauză trebuie să nu se afle în vreo stare de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 31/1990 şi de alte acte normative incidente în materie. în acest sens, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 prevede că nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, cu modificările şi completările ulterioare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 143-145 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sau pentru cele prevăzute de Legea nr. 31/1990.
c. Calitatea de asociaţi a soţilor
în doctrina de specialitate s-a pus problema participării persoanelor care au calitate de soţi la constituirea unei societăţi comerciale. Trebuie reţinut că Legea nr. 31/1990 nu conţine reguli exprese referitoare la participarea soţilor în calitate de asociaţi la o societate comercială. Aşa stând lucrurile, se vor aplica regulile dreptului comun, mai exact prevederile Codului civil privind regimul juridic al bunurilor soţilor.
Codul civil consacră anumite reguli speciale relative la participarea soţilor cu aporturi la constituirea unei societăţi comerciale. Astfel, cu valoare de principiu, art. 1.882 alin. (1) teza a doua prevede „un soţ nu poate deveni asociat prin apor-tarea de bunuri comune decât cu consimţământul celuilalt soţ, dispoziţiile art. 349 aplicându-se în mod corespunzător&"
Potrivit dispoziţiilor art. 349 noul Cod Civil, sub sancţiunea prevăzută la art. 347 (nulitatea relativă), niciunul dintre soţi nu poate singur, fără consimţământul scris al celuilalt soţ, să dispună de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru dobândirea de părţi sociale ori, după caz, de acţiuni. în cazul societăţilor comerciale ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată, soţul care nu şi-a dat consimţământul scris la întrebuinţarea bunurilor comune nu poate pretinde decât daune-interese de la celălalt soţ, fără a fi afectate drepturile dobândite de terţi. în acest caz, calitatea de asociat este recunoscută soţului care a aportat bunul comun, dar părţile sociale sau acţiunile sunt bunuri comune. Soţul asociat exercită singur drepturile ce decurg din această calitate şi poate realiza singur transferul părţilor sociale ori, după caz, al acţiunilor deţinute [art. 349 alin. (2) noul Cod Civil]. Calitatea de asociat poate fi recunoscută şi celuilalt soţ, dacă acesta şi-a exprimat voinţa în acest sens. în acest caz, fiecare dintre soţi are calitatea de asociat pentru părţile sociale sau acţiunile atribuite în schimbul a jumătate din valoarea bunului, dacă,
prin convenţie, soţii nu au stipulat alte cote-părţi. Părţile sociale sau acţiunile ce revin fiecăruia dintre soţi sunt bunuri proprii [art. 349 alin. (3) noul Cod Civil].
Se înţelege că atâta vreme cât bunurile aduse ca aport fac parte din masa bunurilor comune, şi dividendele primite de soţul asociat vor avea tot natura juridică de bunuri comune'. în ceea ce priveşte bunurile proprii ale soţilor, aceştia beneficiază de dreptul exclusiv de dispoziţie, ceea ce înseamnă că nu există niciun impediment pentru aducerea lor ca aport la constituirea unei societăţi comerciale. Soluţia este reglementată în mod expres în cuprinsul art. 342 noul Cod Civil, care prevede că fiecare soţ poate folosi, administra şi dispune liber de bunurile sale proprii, în condiţiile legii.
d. Viciile de consimţământ
La fel ca şi în cazul celorlalte acte juridice, consimţământul exprimat la încheierea contractului de societate trebuie să nu fie alterat de eroare, doi sau violenţă.
Eroarea nu produce nulitatea când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afară de cazul când consideraţia persoanei este determinantă la încheierea contractului de societate. Rezultă că eroarea asupra persoanei ar putea constitui cauză de nulitate a contractului de societate doar în cazul societăţilor de persoane, deoarece pentru societăţile de capitaluri persoana asociatului nu prezintă relevanţă la încheierea contractului. în practică, este destul de greu de întâlnit atât eroarea asupra persoanei, cât şi eroarea asupra obiectului contractului de societate, având în vedere că, de regulă, orice societate se constituie de către persoane care se cunosc şi în etapa înfiinţării acesteia se informează în legătură cu aspectele ce interesează societatea pe care intenţionează să o constituie.
La fel stau lucrurile din punct de vedere practic şi în cazul dolului şi al violenţei, în sensul că sunt aproape inexistente în practică, iar. dacă acestea survin totuşi, se aplică regulile dreptului comun în materie.
Capacitatea părţilor
în doctrina de specialitate se apreciază că pentru încheierea contractului de societate, persoana fizică trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu, însă nu este exclusă posibilitatea participării unui minor, prin ocrotitorul său legal, la încheierea unui contract de societate, mai ales în cazul în care această operaţiune poate fi calificată ca o formă de plasament de capital. Potrivit dispoziţiilor art. 40 noul Cod Civil, pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu. Aşadar, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate adresa instanţei de tutelă pentru a-i recunoaşte
capacitatea deplină de exerciţiu în vederea participării acestuia la constituirea unei societăţi comerciale.
Persoana pusă sub curatelă are capacitate deplină de exerciţiu şi, prin urmare, poate participa la constituirea unei societăţi comerciale.
în legătură cu capacitatea persoanei fizice la constituirea unei societăţi comerciale, trebuie avute în vedere şi prevederile speciale ale Legii nr. 31/1990. Astfel, potrivit art. 82 din lege, asociaţii nu pot lua parte, ca asociaţi cu răspundere limitată, în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă operaţiuni în contul lor sau al altora, în acelaşi fel de comerţ sau într-unul asemănător, fără consimţământul celorlalţi asociaţi. Consimţământul se socoteşte dat dacă participarea sau operaţiunile, fiind anterioare actului constitutiv, au fost cunoscute de ceilalţi asociaţi şi aceştia nu au interzis continuarea lor. în caz de încălcare acestor interdicţii, societatea, în afară de dreptul de a-l exclude pe asociat, poate să decidă că acesta a lucrat în contul ei sau să ceară despăgubiri.
în sfârşit, art. 14 din Legea nr. 31/1990 dispune că o persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată. De asemenea, o societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată alcătuită dintr-o singură persoană. Acelaşi art. 14, în alin. (3), stipulează că, în caz de încălcare a prevederilor de mai sus, statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, precum şi orice persoană interesată, poate cere dizolvarea pe cale judecătorească a unei societăţi astfel constituită.
Obiectul contractului
Noţiunea de obiect al contractului de societate are două sensuri: cel al dreptului comun şi cel de obiect al societăţii comerciale’.
în reglementarea dreptului comun se face diferenţă între obiectul contractul şi obiectul obligaţiei. Astfel, potrivit art. 1.225 noul Cod Civil, obiectul contractului îl reprezintă operaţiunea juridică, precum vânzarea, locaţiunea, împrumutul şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale, iar obiectul obligaţiei este prestaţia la care se angajează debitorul (art. 1.226 noul Cod Civil). La fel ca şi în dreptul comun, obiectul contractului de societate trebuie să fie determinat, licit şi moral.
în sensul limbajului curent al societăţilor comerciale, noţiunea de obiect al con-tratului de societate desemnează activitatea societăţii, adică operaţiunile comerciale pe care aceasta le săvârşeşte. Operaţiunile comerciale ce constituie obiectul de activitate al societăţii sunt stabilite de către asociaţi şi trebuie menţionate în actele constitutive ale societăţii. Orice societate trebuie să aibă un obiect determinat şi licit, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri [art. 1.882 alin. (2) noul Cod Civil].
Ca regulă, asociaţii au libertatea alegerii operaţiunilor comerciale ce constituie obiectul de activitate al societăţii comerciale. Există însă şi anumite interdicţii, cum sunt cele reglementate de articolul unic al H.G. nr. 1.323/1990 potrivit cărora activităţile care, potrivit legii, constituie infracţiuni, constituie monopol de stat, precum
şi cele privind fabricarea sau comercializarea de droguri sau narcotice în alt scop decât ca medicament şi imprimarea hărţilor cu caracter militar nu pot face obiectul de activitate al unei societăţi comerciale.
Cauza contractului de societate
Cauza contractului de societate comercială constă în împărţirea profitului obţinut din activitatea societăţii comerciale ce se constituie'. Cauza contractului de societate trebuie să existe, să fie licită şi morală, adică să nu încalce legea, ordinea publică şi bunele moravuri (art. 1.236 noul Cod Civil).
Consecinţele nerespectării condiţiilor de fond ale contractului de societate
La fel ca şi în dreptul comun, încălcarea condiţiilor de fond atrage sancţiunea nulităţii contractului de societate. în literatura juridică, efectele nulităţii contractului de societate diferă în raport de condiţia de fond încălcată.
Astfel, se apreciază că, în ideea salvgardării societăţii comerciale ca entitate juridică, viciul de consimţământ al unui asociat, respectiv incapacitatea unui asociat, va afecta numai raportul juridic care îl priveşte pe acest asociat, fără să influenţeze validitatea raporturilor celorlalţi asociaţi.
Incapacitatea atrage nulitatea întregului contract şi implicit al societăţii, potrivit dispoziţiilor art. 56 lit. b) din Legea nr. 31/1990, în cazul în care toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societăţii.
întrucât obiectul şi cauza privesc întregul contract, încălcarea prevederilor legale privind aceste condiţii afectează întregul contract de societate. Sancţiunea este consacrată în mod expres în conţinutul art. 56 lit. c) din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia societatea este lovită de nulitate când obiectul de activitate al acesteia este ilicit sau contrar ordinii publice.
Condiţiile de formă ale contractului de societate
Forma înscrisului sub semnătura privată a contractului de societate
Sediul materiei formei contractului de societate îl constituie art. 5 alin. (6) din Legea nr. 31/1990. Potrivit acestui text de lege, actul constitutiv se încheie sub semnătură privată, se semnează de toţi asociaţii sau, în caz de subscripţie publică, de fondatori. Când îmbracă forma înscrisului sub semnătură privată, actul constitutiv dobândeşte dată certă şi prin depunerea la oficiul registrului comerţului [art. 5 alin. (7)]. Din prevederile legii deducem că principiul care cârmuieşte forma actelor constitutive ale societăţii comerciale este aceea a înscrisului sub semnătură privată.
Forma autentica a contractului de societate
Există anumite situaţii de excepţie pentru care legea prevede forma autentică a contractului de societate comercială. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, forma autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când:
a) printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un imobil;
b) se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă;
c) societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică.
Trebuie precizat că, deşi legea impune forma autentică contractului de societate doar în cele 3 situaţii reglementate în mod expres, nimic nu împiedică părţile să dea formă autentică actului constitutiv şi în cazul în care acesta, potrivit legii, se poate încheia sub forma înscrisului sub semnătură privată.
Consecinţele nerespectării condiţiilor de formă ale actului constitutiv
Până la adoptarea noului Cod civil, pentru cazurile în care Legea permitea încheierea actului constitutiv în forma înscrisului sub formă privată, condiţia de formă era considerată ad probationerrr. Acum, Codul civil prevede, în art. 1.884 alin. (2) că, sub sancţiunea nulităţii absolute, contractul prin care se înfiinţează o societate cu personalitate juridică trebuie încheiat în formă scrisă şi trebuie să prevadă asociaţii, aporturile, forma juridică, obiectul, denumirea şi sediul societăţii, în consecinţă, din interpretarea textului de lege mai sus reprodus, forma scrisă a actelor constitutive ale societăţii comerciale este cerută ad validitatem. Fără îndoială că, atunci când legea impune forma autentică actului constitutiv, condiţia este cerută tot ad validitatem.
Sancţiunea nulităţii este consacrată şi de art. 56 lit. a) din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia nulitatea unei societăţi intervine şi atunci când lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în forma autentică, în situaţiile prevăzute de lege.
Cuprinsul contractului de societate
Datorită importanţei pe care o prezintă societatea comercială în câmpul raporturilor juridice, Legea nr. 31/1990 reglementează elementele (clauzele) pe care trebuie să le cuprindă contractul de societate comercială. Conţinutul actelor constitutive este diferit în funcţie de forma juridică a societăţii. în concret, elementele obligatorii ale actului constitutiv al societăţii în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată sunt enumerate în art. 7 din lege, iar conţinutul actului constitutiv al societăţilor pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni este prevăzut în art. 8 din Legea nr. 31/1990. Aceste clauze privesc identificarea părţilor, individualizarea societăţii, caracteristicile societăţii, conducerea şi gestiunea societăţii, drepturile şi obligaţiile asociaţilor, dizolvarea şi lichidarea societăţii.
Clauzele de identificare a părţilor
Cum asociaţii într-o societate comercială pot fi atât persoane fizice, cât şi persoane juridice, datele de identificare diferă în funcţie de această calitate. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 31/1990, pentru persoanele fizice în actele constitutive trebuie să se prevadă: numele, prenumele, codul numeric personal şi, dacă este cazul, echivalentul acestuia, potrivit legislaţiei naţionale aplicabile, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia. Pentru persoanele juridice vor fi consemnate în actul constitutiv: denumirea, sediul, naţionalitatea, numărul de înregistrare în registrul comerţului sau codul unic de înregistrare, potrivit legii naţionale aplicabile.
Legea obligă arătarea în actul constitutiv a asociaţilor comanditaţi în cazul constituirii unei societăţi în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni. Stabilirea asociaţilor comanditaţi în actul constitutiv este necesară deoarece aceşti asociaţi răspund nelimitat şi solidar pentru datoriile societăţii.
Clauzele privind identificarea viitoarei societăţi comerciale
Aceste clauze privesc: denumirea, forma juridică şi sediul societăţii.
a) denumirea (firma) societăţii se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 30-36 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi diferă în funcţie de forma juridică a societăţii;
b) forma juridică a societăţii este aleasă de asociaţi cu respectarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 31/1990 în funcţie de interesele asociaţilor;
c) sediul social reprezintă locul unde este situată societatea comercială. Se înţelege că sediul social se stabileşte într-un imobil apt a servi unei astfel de destinaţii. în privinţa stabilirii sediului societăţii vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 17 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Norma legală prevede că la acelaşi sediu vor putea funcţiona mai multe societăţi numai dacă imobilul, prin structura lui şi suprafaţa sa utilă, permite funcţionarea mai multor societăţi în încăperi diferite sau în spaţii distinct partajate. Numărul societăţilor comerciale ce funcţionează într-un imobil nu poate depăşi numărul de încăperi sau spaţii distincte obţinute prin partajare.
Clauzele privind caracteristicile societăţii
Aceste clauze sunt cele care privesc obiectul de activitate, durata societăţii şi capitalul social.
Obiectul de activitate al societăţii
Obiectul de activitate al societăţii constă în operaţiunile comerciale pe care societatea ce se înfiinţează îşi propune să le exercite. Legea impune stabilirea obiectului de activitate al societăţii cu precizarea domeniului şi activităţii principale prin specificarea activităţilor, cu respectarea Nomenclatorului de clasificare a activităţilor din economia naţională CAENm.
Durata societăţii
Societatea comercială, indiferent de forma ei juridică, poate fi constituită pe o durată determinată (de exemplu: 10 ani) sau pe durată nelimitată. Principala consecinţă a stabilirii unei durate determinate a societăţii este aceea că la expirarea duratei societatea se dizolvă şi se lichidează ope legis.
Capitalul social
Pentru societăţile în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată, potrivit art. 7 din Legea nr. 31/1990, actul constitutiv trebuie să cuprindă capitalul social, cu menţionarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în natură, valoarea aportului în natură şi modul evaluării. La societăţile cu răspundere limitată se va preciza numărul şi valoarea nominală a părţilor sociale, precum şi numărul părţilor sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul sau.
Când se constituie o societate pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, trebuie menţionat capitalul social subscris şi cel vărsat şi, în cazul în care societatea are un capital autorizat, cuantumul acestuia (art. 8). Pentru societatea pe acţiuni care se constituie prin subscriere integrală şi simultană a capitalului social, trebuie făcută menţiunea dacă în momentul constituirii se varsă întreg capitalul social sau doar o parte din acesta, cu precizarea termenului în care va fi vărsat în integralitate.
Reamintim că, potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în societatea pe acţiuni ce se constituie prin subscriere integrală şi simultană, asociaţii pot vărsa aporturile lor în cuantum de cel puţin 30% din capitalul subscris, urmând ca aportul în numerar să fie vărsat în termen de 12 luni de la data înmatriculării, iar aportul în natură în termen de cel mult 2 ani de la data înmatriculării societăţii.
De asemenea, actul constitutiv al societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni va cuprinde natura şi valoarea bunurilor constituite ca aport, numărul de acţiuni acordate pentru acestea, numele sau, după caz, denumirea persoanei care le-a adus ca aport. Trebuie menţionat în actul constitutiv numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau la purtător, iar dacă sunt mai multe categorii de acţiuni, trebuie arătat numărul, valoarea nominală şi drepturile conferite fiecărei categorii de acţiuni. Dacă acţionarii convin vreo restricţie cu privire la transferul de acţiuni, aceasta va trebui consemnată în mod obligatoriu în actul constitutiv al societăţii.
La stabilirea capitalului social, asociaţii vor ţine cont şi de plafonul minim de 200 de lei pentru societatea cu răspundere limitată şi de 90.000 de lei pentru societatea pe acţiuni.
Clauzele privind conducerea şi administrarea societăţii
Pentru societăţile în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, actul constitutiv trebuie să prevadă asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii neasociaţi, datele lor de identificare, puterile ce li s-au conferit şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat.
în cazul societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, actul constitutiv va cuprinde puterile conferite administratorilor, respectiv membrilor directoratului şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat. Actul constitutiv trebuie să
cuprindă şi datele de identificare ale primilor cenzori sau a primului auditor financiar, după caz, al societăţii.
Clauzele privind drepturile şi obligaţiile asociaţilor
în cazul societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă şi societăţii cu răspundere limitată, legea obligă să se prevadă partea fiecărui asociat la profit şi la pierderi (art. 7 din Legea nr. 31/1990). Pentru societăţile pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, actul constitutiv trebuie să prevadă modul de distribuire a profitului şi de suportare a pierderilor (art. 8 din Legea nr. 31/1990). Am arătat în rândurile anterioare că asociaţii sunt liberi să stabilească modul de împărţire a profitului şi de suportare a pierderilor. Sunt interzise însă clauzele leonine.
în actul constitutiv al societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni trebuie stipulat orice avantaj special acordat în momentul înfiinţării societăţii sau până în momentul în care societatea este autorizată să îşi înceapă activitatea, oricărei persoane care a participat la constituirea societăţii ori la tranzacţii conducând la acordarea autorizaţiei în cauză, precum şi identitatea beneficiarilor unor astfel de avantaje.
Principalele obligaţii ale asociaţilor sunt cele referitoare la vărsarea aporturilor la care s-au obligat.
Clauzele privind sediile secundare ale societăţii
în terminologia Legii nr. 31/1990 (art. 7 şi 8) sediile secundare reprezintă sucursalele, agenţiile, reprezentanţele sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică. Dacă se înfiinţează odată cu societatea, sediile secundare trebuie menţionate în actul constitutiv. Dacă în momentul constituirii nu se înfiinţează sedii secundare, atunci în actul constitutiv trebuie specificate condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare.
Clauzele privind lichidarea şi dizolvarea societăţii
Asociaţii trebuie să prevadă în actul constitutiv modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii. în lipsă de stipulaţie în contract, dizolvarea şi divizarea societăţii se va realiza potrivit reglementărilor de la art. 227 şi urm. din Legea nr. 31/1990.
