Împărțirea profitului între asociații unei societăți comerciale
| Comentarii |
|
împărțirea profitului între asociații unei societăți comerciale, Definiția profitului. Condiţiile de repartizare a profitului. Plata dividendelor
Definiția profitului
Unul dintre elementele specifice societăţii comerciale îl constituie realizarea şi împărţirea profitului. Finalitatea înfiinţării oricărei societăţi comerciale este aceea de a realiza profit din comerţul pe care-l exercită şi de a-l împărţi între asociaţi. Realizarea şi împărţirea profitului este de natura societăţilor comerciale şi rezultă din chiar art. 1 din Legea nr. 31/1990 care precizează ca obiect de activitate al acestor categorii de societăţi „activităţile cu scop lucrativ&"
Potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cota-parte din profit ce se plăteşte fiecărui asociat constituie dividend. Se vor distribui dividende numai în cazul în care societatea comercială realizează profit, adică desfăşoară o activitate rentabilă. Este posibil ca, datorită unor conjuncturi economice (lipsa materiilor prime, preţul ridicat al materiilor şi materialelor, pierderea unor pieţe etc.), societatea să înregistreze pierderi. De aceea, asociaţii participă atât la profitul societăţii, cât şi la eventualele pierderi înregistrate de aceasta.
în mod tradiţional, prin profit se înţelege un câştig evaluabil în bani rezultat din orice activitate economică. în concepţia actuală, se consideră că reprezintă profit şi serviciile sau bunurile procurate de o societate, în condiţii mai avantajoase decât acelea care s-ar obţine individual, precum şi evitarea unor cheltuieli.
Condiţiile de repartizare a profitului
Realizarea profitului ori înregistrarea de pierderi poate fi stabilită numai la sfârşitul exerciţiului financiar, cu prilejul întocmirii situaţiei financiare anuale. Pentru a putea fi distribuit, profitul trebuie să îndeplinească două condiţii: să fie real şi să fie util.
Condiţia potrivit căreia profitul să fie real impune realizarea unui excedent, adică o sumă care să depăşească valoric capitalul social, deoarece legea interzice distribuirea dividendelor din activ în limita capitalului social.
în cât priveşte cea de-a doua condiţie, potrivit căreia profitul trebuie să fie util, aceasta presupune existenţa unui profit rămas după îndeplinirea unor condiţii ale legii. Astfel, din profitul realizat trebuie acoperite cheltuielile şi datoriile societăţii. Apoi, dacă se constată o pierdere a activului net, capitalul social subscris va trebui reîntregit sau redus înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire de profit (art. 69 din Legea nr. 31/1990). în fine, potrivit art. 183 şi art. 201 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în cazul societăţilor pe acţiuni şi societăţilor cu răspundere limitată, din profitul realizat trebuie preluat, în fiecare an, cel puţin 5% pentru formarea fondului de rezervă al societăţi, până ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social. în virtutea principiului libertăţii contractuale, asociaţii pot stabili şi alte rezerve decât cele legale, denumite rezerve statutare, care vor trebui acoperite înainte de distribuirea dividendelor.
Distribuirea de dividende în absenţa unui profit real şi util atrage anumite consecinţe civile şi penale. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 67 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, dacă societatea dovedeşte că asociaţii au cunoscut neregularitatea distribuirii sau, în împrejurările existente, trebuiau să o cunoască, aceştia sunt obligaţi să restituie dividendele către societate. Tot astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2721 pct. 2, plata dividendelor, sub orice formă, din profituri fictive ori care nu puteau fi distribuite. în lipsă de situaţie financiară sau contrarii celor rezultate din aceasta, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani.
Criteriile de împărţire a profitului
în conformitate cu Legea nr. 31/1990 (art. 7 şi 8), actul constitutiv al societăţii trebuie să conţină modul de distribuire a profitului şi de suportare a pierderilor de către asociaţi. Prin urmare, un prim criteriu al împărţirii profitului îl reprezintă înţelegerea asociaţilor inserată în actele constitutive ale societăţii. De cele mai multe ori, asociaţii stabilesc partea fiecărui asociat la profit şi la pierderi proporţional cu par-ticipaţia la constituirea capitalului social al societăţii. în temeiul libertăţii contractuale, asociaţii pot deroga de la principiul proporţionalităţii, statuând alte cote de dividende din profitul societăţii. Bunăoară, în practică este posibil să i se atribuie unui asociat care deţine o cotă de 10% din capitalul social un procent de 15%, 20% etc. din totalul profitului ce urmează a fi distribuit, întemeiat pe împrejurarea
că asociatul în cauză exercită spre exemplu funcţia de administrator sau o altă calitate în societate ori joacă un rol deosebit în exercitarea comerţului specific obiectului de activitate al societăţii.
Sunt interzise însă aşa-numitele clauze leonine.
Un alt criteriu de împărţire a profitului îl reprezintă criteriul legal exprimat prin regula proporţionalităţii suportării profitului şi a pierderilor cu participaţia la capitalul social vărsat. Acest criteriu este consacrat în art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia dividendele se distribuie asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel.
în ce priveşte aportul în industrie, trebuie observat că potrivit art. 1.902 alin. (2) Noul Cod Civil, în absenţa unei prevederi în actul constitutiv, partea la profituri şi pierderi a asociatului al cărui aport constă în prestaţii sau cunoştinţe specifice este egală cu cea a asociatului care a contribuit cu aportul cel mai mic.
Plata dividendelor
Stabilirea plăţii dividendelor reprezintă atributul exclusiv al adunării generale a asociaţilor. La încheierea exerciţiului financiar, dacă din situaţia financiară anuală rezultă că societatea a realizat profit, asociaţii au libertatea de a decide fie distribuirea lui sub formă de dividende, fie reinvestirea profitului în activitatea societăţii, în practica judiciară şi în doctrina de specialitate s-a statuat că, din momentul stabilirii de către adunarea asociaţilor a dividendului, dreptul la dividende al asociaţilor încetează să mai fie un drept social; el devine un drept de creanţă individual al asociaţilor faţă de societate.
Ca dată a plăţii, dividendele se plătesc în termenul stabilit de adunarea asociaţilor sau, după caz, statuat prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat. în caz contrar, societatea comercială va plăti daune-interese pentru perioada de întârziere la nivelul dobânzii legale, dacă prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a acţionarilor care a aprobat situaţia financiară aferentă exerciţiului financiar încheiat nu s-a stabilit o dobândă mai mare [art. 67 alin. (2) din lege].
Este posibil ca în cursul exerciţiului financiar acţiunile sau părţile sociale să fie cesionate. Aceasta întrucât Legea nr. 31/1990 condiţionează, dar nu interzice
circulaţia juridică a fracţiunilor capitalului social. în atare situaţie, se pune problema de a şti care va fi persoana îndreptăţită la plata dividendelor. Răspunsul este dat de art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 care stipulează că dividendele care se cuvin după data transmiterii acţiunilor aparţin cesionarului, în afară de cazul în care părţile au convenit altfel. în consecinţă, pentru ipoteza cesiunii, legea instituie regula titularului actual al fracţiunilor capitalului social, în sensul că dividendele se cuvin celor care aveau calitatea de asociaţi în momentul stabilirii de către adunarea generală. Soluţia este întărită şi de prevederile art. 123 alin. (3) din lege, potrivit cărora acţionarii îndreptăţiţi să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi sunt cei înscrişi în evidenţele societăţii sau în cele furnizate de registrul independent privat al acţionarilor, corespunzătoare datei de referinţă.
Sunt interesat !
Cu respect.
sau sa ridic mai mult decat ea