Consecinţele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii comerciale
| Comentarii |
|
consecinţele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii comerciale, Neînregistrarea societăţii. Neregularităţile constatate de către directorul oficiului registrului comerţului sau de persoana desemnată cu ocazia verificării legalităţii înregistrării. Consecinţele neregularităţilor constatate după înregistrarea societăţii. Efectele nerespectării cerinţelor legale privind publicitatea constituirii societăţii
Este posibil ca pe parcursul constituirii unei societăţi comerciale să se săvârşească anumite neregularităţi care constau din încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile în materie. De asemenea, este posibil ca societatea să nu fi parcurs formalităţile necesare dobândirii personalităţii juridice. Sintetizând, neregularităţile care se pot ivi cu prilejul constituirii unei societăţi comerciale se rezumă la trei aspecte:
a) cazul neînregistrării societăţii
b) neregularităţile constatate de către directorul oficiului sau de persoanele desemnate cu ocazia verificării legalităţii înregistrării
c) neregularităţile constatate după înregistrarea societăţii.
Neînregistrarea societăţii
O neregularitate privind constituirea societăţii constă din omisiunea înmatriculării acesteia în registrul comerţului. Sediul materiei unei astfel de situaţii îl reprezintă art. 47 din Legea nr. 31/1990. Astfel, potrivit textului de lege citat, în cazul în care fondatorii sau reprezentanţii societăţii nu au cerut înmatricularea ei în termen legal, oricare asociat poate cere oficiului registrului comerţului efectuarea înmatriculării, după ce, prin notificare sau scrisoare semnată, i-a pus în întârziere, iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire. Dacă, totuşi, înmatricularea nu s-a efectuat în termenele prevăzute de lege, asociaţii sunt eliberaţi de obligaţiile ce
decurg din subscripţiile lor, după trecerea a 3 luni de la data autentificării (întocmirii) actului constitutiv, în afară de cazul în care acesta prevede altfel. Dacă un asociat a cerut îndeplinirea formalităţilor de înmatriculare, nu se vor mai putea pretinde de niciunul dintre ei eliberarea de obligaţiile ce decurg din subscripţie.
Se observă că, pentru cazul înmatriculării societăţii, legiuitorul optează pentru regularizarea ei în sensul menţinerii în câmpul raporturilor juridice.
Regimul juridic al societăţilor comerciale a fost redefinit prin adoptarea noului Cod civil. Astfel, potrivit prevederilor art. 1.893 Noul Cod Civil, societăţile supuse înmatriculării conform legii şi rămase neînmatriculate, precum şi societăţile de fapt, sunt asimilate societăţilor simple. Aceasta înseamnă că societăţilor comerciale neînmatriculate li se aplică regimul juridic al societăţilor simple, adică societăţilor civile fără personalitate juridică. Mai exact, în lumina noilor reglementări legale, societatea comercială neînmatriculată rămâne la faza contractuală, nefiind tratată ca un subiect de drept distinct de asociaţii ce au constituit-o.
Neregularităţile constatate de către directorul oficiului registrului comerţului sau de persoana desemnată cu ocazia verificării legalităţii înregistrării
Cu prilejul verificării legalităţii înregistrării societăţii, directorul sau persoana desemnată poate constata anumite neregularităţi relative la constituire, precum: lipsa actelor constitutive: lipsa unor clauze reglementate de art. 7 şi 8 din Legea nr. 31/1990; încălcarea unor dispoziţii imperative ale legii; lipsa documentaţiei necesare înmatriculării etc. înlăturarea neregularităţilor constatate de director sau de persoana desemnată cu prilejul soluţionării cererii de înmatriculare a societăţii se realizează în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din O.U.G. nr. 116/2009. Potrivit ordonanţei, în condiţiile în care cererile de înregistrare şi documentele depuse în susţinerea acestora nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, se acordă, prin rezoluţie, un termen de amânare de cel mult 15 zile, care poate fi prelungit o singură dată, cu maximum 15 zile, la cererea motivată a solicitantului. Dacă în termenul acordat solicitantul nu-şi îndeplineşte obligaţiile dispuse prin rezoluţia de amânare, cererea de înregistrare urmează a fi respinsă.
Rezultă că regimul neregularităţilor constatate de către director sau persoana desemnată cu prilejul soluţionării cererii de înmatriculare este în concordanţă cu principiul disponibilităţii specific actelor procesuale civile. Astfel, dacă fondatorii sau reprezentanţii societăţii înlătură neregularităţile, societatea va fi înmatriculată, în caz contrar societatea nu va fi înregistrată în registrul comerţului.
în caz de respingere, împotriva rezoluţiei directorului sau a persoanei desemnate se poate formula plângere la instanţa de judecată, iar împotriva hotărârii de soluţionare a plângerii se poate exercita calea de atac a recursului.
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de refuzul înmatriculării societăţii este solidară şi nelimitată şi aparţine fondatorilor, reprezentanţilor societăţii şi primilor membri ai organelor de conducere, de administrare şi de control ale societăţii.
Consecinţele neregularităţilor constatate după înregistrarea societăţii
Este posibil ca anumite neregularităţi să scape directorului registrului comerţului sau persoanei desemnate care a soluţionat cererea de înmatriculare a societăţii. Neregularităţile pot fi diverse: actul constitutiv nu cuprinde anumite clauze prevăzute în mod expres de lege (art. 7 şi 8 din Legea nr. 31/1990), clauzele actului constitutiv încalcă dispoziţiile imperative ale legii, obiectul societăţii este imoral sau contrar ordinii publice etc.
Societatea fiind înmatriculată în registrul comerţului şi ancorată în diferite raporturi juridice (comerciale, de muncă etc.), legiuitorul a adoptat două căi (modalităţi) de înlăturare a unor asemenea neregularităţi. în esenţă, legiuitorul optează pentru salvgardarea societăţii, reglementând acţiunea în regularizare a societăţii şi, în mod excepţional, acţiunea în anularea societăţii.
Acţiunea în regularizare a societăţii
Legea nr. 31/1990 (art. 48) dispune că în cazul unor neregularităţi constatate după înmatriculare, societatea este obligată să ia măsuri pentru înlăturarea lor, în cel mult 8 zile de la data constatării acelor neregularităţi. Dacă societatea nu se conformează, orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societăţii, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, să le regularizeze. Dreptul la acţiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data înmatriculării societăţii.
Prin urmare, înlăturarea neregularităţilor constatate după înmatriculare şi, implicit, salvgardarea societăţii se realizează pe calea acţiunii în regularizare. Acţiunea în regularizare poate fi exercitată, potrivit legii, de orice persoană interesată: asociaţi, membri ai organelor de conducere, administrare şi control al societăţii, salariaţi, creditorii etc. Potrivit legii, acţiunea în regularizare este de competenţa materială a tribunalului şi trebuie exercitată sub sancţiunea prescripţiei în termen de un an de la data înmatriculării societăţii. Aceasta înseamnă că, după expirarea termenului prevăzut de lege, singurul mijloc procesual îl reprezintă acţiunea în anularea societăţii.
Şi în acest caz, fondatorii, reprezentanţii societăţii, precum şi primii membri ai organelor de conducere, de administrare şi de control ale societăţii răspund nelimitat şi solidar pentru prejudiciile cauzate (art. 49).
Acţiunea în anularea societăţii
Cauzele de nulitate ale societăţii comerciale înmatriculate în registrul comerţului sunt reglementate în mod limitativ în art. 56 din Legea nr. 31/1990. în conformitate cu norma legală menţionată, nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai atunci când:
a) lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică, în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (6);
b) toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili la data constituirii societăţii;
c) obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice;
d) lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăţii;
e) lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii;
f) actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii, obiectul său de activitate, aporturile asociaţilor sau capitalul social subscris;
g) s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim, subscris şi vărsat;
h) nu s-a respectat numărul minim de asociaţi, prevăzut de lege.
întrucât se urmăreşte ocrotirea unui interes general, titular al cererii în anulare a societăţii poate fi orice persoană interesată, iar competenţa aparţine tribunalului de la sediul societăţii supuse anulării.
întrucât legea nu reglementează un termen de exercitare a acţiunii în anulare, în doctrina juridică de specialitate se apreciază că acţiunea în anulare a societăţii este imprescriptibilă.
Şi în cadrul soluţionării cererii de anulare a societăţii se păstrează ideea de salvgardare a societăţii. în acest sens, art. 57 prevede că nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea de anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal. Dacă, prin ipoteză, cauza nulităţii nu este înlăturată până cel mai târziu înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal, soluţia care se impune este declararea nulităţii societăţii.
Legea nr. 31/1990 (art. 58) dispune că, la data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii a devenit irevocabilă, societatea încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare, fiind aplicabile dispoziţiile legale privind lichidarea societăţii ca urmare a dizolvării. Pentru realizarea operaţiunilor de lichidare, prin hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii se vor numi lichidatorii societăţii. După pronunţare, tribunalul va comunica hotărârea judecătorească oficiului registrului comerţului, care, după menţionare, o va trimite Monitorului Oficial al României spre publicare.
Regimul nulităţii societăţii comerciale este diferit de cel al nulităţii reglementat de dreptul comun. Aceasta deoarece potrivit prevederilor art. 59 din Legea nr. 31/1990 declararea nulităţii societăţii nu aduce atingere actelor încheiate în numele său. Mai mult. legea stipulează că nici societatea şi nici asociaţii nu pot opune terţilor de bună-credinţă nulitatea societăţii. Se observă că, spre deosebire de dreptul comun, nulitatea societăţii nu produce efecte retroactive şi nici nu afectează actele încheiate cu terţii de bună-credinţă.
în ce priveşte răspunderea pentru obligaţiile asumate de societatea supusă anulării, legea prevede că asociaţii răspund pentru obligaţiile sociale până la acoperirea acestora în conformitate cu prevederile art. 3 din lege. Legea nr. 31/1990 nu extinde răspunderea fondatorilor, reprezentanţilor societăţii, precum şi a primilor membri ai organelor de conducere, de administrare şi de control ale societăţii pentru prejudiciile cauzate ca urmare a declarării nulităţii societăţii comerciale. Cu
toate acestea, în ştiinţa dreptului comercial se opinează că, şi în caz de constatare a nulităţii societăţii, fondatorii, reprezentanţii societăţii şi primii membri ai organelor de conducere, de administrare şi de control ale societăţii ar trebui să răspundă nelimitat şi solidar pentru prejudiciile cauzate.
Concursul între acţiunea în regularizare şi acţiunea în anularea societăţii
întrucât, în cazul nulităţii societăţii, legea reglementează atât acţiunea în regularizare, cât şi cea în anularea societăţii, este posibil concursul între cele două tipuri de acţiuni. Mai concret, poate exista situaţia conflictuală în care unii titulari să promoveze acţiunea în regularizare, iar alţii să opteze pentru nulitatea societăţii. Desigur că concursul între cele două acţiuni operează doar în termen de un an de la înmatricularea societăţii, deoarece după această dată singura acţiune admisibilă este cea privind nulitatea societăţii comerciale. Pentru astfel de situaţii, în doctrina juridică, pe considerentul salvgardării societăţii, se apreciază că ar trebui să aibă câştig de cauză şi să se acorde întâietate acţiunii în regularizare.
Efectele nerespectării cerinţelor legale privind publicitatea constituirii societăţii
Când ne-am ocupat de formalităţile constituirii societăţii comerciale am remarcat că procedura de constituire a societăţii se finalizează prin publicitatea constituirii societăţii în registrul comerţului. Potrivit legii, un extras în formă simplificată a rezoluţiei directorului sau persoanei desemnate prin care s-a dispus înregistrarea societăţii se comunică din oficiu Monitorului Oficial, spre publicare. La cererea şi pe cheltuiala societăţii, rezoluţia directorului sau persoanei desemnate se publică integral. în aceleaşi condiţii se publică în Monitorul Oficial actul constitutiv integral sau în extras (art. 14 din Legea nr. 359/2004).
în caz de neconcordanţă între textul depus la oficiul comerţului şi cel publicat în Monitorul Oficial al României, societatea nu poate opune terţilor textul publicat. Principalul efect juridic al faptelor şi operaţiunilor pentru care nu s-a efectuat publicitatea îl constituie inopozabilitatea acestora faţă de terţi. Acest efect juridic este consacrat de art. 50 din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia actele sau faptele pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege nu pot fi opuse terţilor, în afară de cazul în care societatea face dovada că aceştia le cunoşteau. Cu toate acestea, operaţiunile efectuate de societatea înainte de a 16-a zi de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a Vl-a, rezoluţiei directorului sau a persoanei desemnate nu sunt opozabile terţilor care dovedesc că au fost în imposibilitatea de a lua cunoştinţă de ele.
Terţii pot invoca însă actele sau faptele cu privire la care nu s-a îndeplinit publicitatea, în afară de cazul în care omisiunea publicităţii le lipseşte de efecte.
în consecinţă, omisiunea publicităţii societăţii ori a actelor şi a faptelor supuse publicităţii are drept consecinţă inopozabilitatea faţă de terţi, şi nu invaliditatea acestora^.
