Controlul exerciţiului financiar în România și UE
| Comentarii |
|
controlul exerciţiului financiar, 1. Controlul în sistemul bugetar naţional 2. Controlul financiar al bugetelor centrale 3. Controlul financiar al bugetelor locale 4. Controlul în sistemul bugetar al Uniunii Europene
1. Controlul în sistemul bugetar naţional
Controlul financiar este o instituţie complexă, care permite supravegherea modului de constituire şi utilizare a resurselor financiare publice. În întreaga procedură bugetară sunt incidente mai multe forme de control: controlul financiar preventiv (ex ante), controlul intern/managerial, auditul public intern şi controlul ulterior (ex post).
1.1. Controlul intern/managerial
Controlul intern/managerial, organizat în baza O.G. nr. 119/19991'1 reprezintă ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entităţii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordantă cu obiectivele acesteia şi cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient şi eficace. Răspunderea pentru organizarea acestui tip de control revine conducătorului instituţiei publice, sub supravegherea Ministerului Finanţelor Publice.
Obiectivele controlului intern sunt extrem de generale: modul de reflectare în documente scrise a tuturor operaţiunilor instituţiei şi a tuturor evenimentelor semnificative, precum şi înregistrarea şi păstrarea în mod adecvat a documentelor, astfel încât acestea să poate fi controlate; înregistrarea de îndată şi în mod corect a tuturor operaţiunilor şi evenimentelor semnificative; asigurarea aprobării şi efectuării operaţiunilor exclusiv de către persoane special împuternicite în acest sens; separarea atribuţiilor privind efectuarea de operaţiuni între persoane, astfel încât atribuţiile de aprobare, control şi înregistrare să fie, într-o măsură adecvată, încredinţate unor persoane diferite; asigurarea unei conduceri competente la toate nivelurile; accesarea resurselor şi documentelor numai de către persoane îndreptăţite şi responsabile în legătură cu utilizarea şi păstrarea lor.
Scopul final este „buna gestiune financiară, prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice/w.
1.2. Controlul financiar preventiv
Controlul financiar preventiv, organizat în baza O.G. nr. 119/1999, reprezintă activitatea prin care se verifică legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora.
Acest control vizează: angajamente legale şi credite bugetare sau credite de angajament; deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;
modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite; ordonanţarea cheltuielilor; efectuarea de încasări în numerar; constituirea veniturilor publice, de plano toate operaţiunile cu efect patrimonial încheiate de ordonatorul de credite.
Acesta are două obiective: legalitate-regularitate şi încadrarea în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament. Controlul financiar preventiv se poate realiza ca şi control financiar preventiv propriu, cu personal propriu ori ca şi control financiar preventiv delegat, cu controlori delegaţi, de către Ministerul Finanţelor Publice, pe lângă ordonatorii principali de credite.
Controlul financiar preventiv se materializează prin acordarea sau refuzul de acordare a vizei de control financiar preventiv. Ordonatorul de credite va putea aproba doar operaţiuni pentru care există viză de control financiar preventiv, prin care se confirmă îndeplinirea cerinţelor de legalitate, regularitate şi încadrare în limitele creditelor bugetare.
1.3. Auditul public intern
Auditul public intern este organizat în baza Legii nr. 672/20021'1. Acesta reprezintă activitatea funcţional independentă şi obiectivă, de asigurare şi consiliere, concepută să adauge valoare şi să îmbunătăţească activităţile entităţii publice; ajută entitatea publică să îşi îndeplinească obiectivele, printr-o abordare sistematică şi metodică, evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea managementului riscului, controlului şi proceselor de guvernanţă.
în cadrul instituţiei publice, se constituie un compartiment de audit public intern, care auditează: activităţile financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de entitatea publică; plăţile asumate prin angajamente bugetare şi legale, inclusiv din fondurile comunitare; administrarea patrimoniului, precum şi vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat; concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public; constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare şi stabilire a titlurilor de creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora; alocarea creditelor bugetare; sistemul contabil şi fiabilitatea acestuia.
Finalizarea auditului corespunde formulării unor recomandări către instituţia auditată pentru îmbunătăţirea performanţelor acesteia. Raportul
de audit se comunică structurilor specializate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern. Auditul este o formă de verificare a întregului sistem de organizare şi gestiune a instituţiei publice, implicit a dimensiunii bugetare, care verifică regularitatea şi performanţa unităţii auditate.
1.4. Controlul ulterior al Curţii de Conturi
Controlul ulterior realizat de Curtea de Conturi conform Legii nr. 94/1992 este un audit public extern. Curtea de Conturi exercită funcţia de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, furnizând Parlamentului şi, respectiv, unităţilor administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea şi administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.
Curtea de Conturi efectuează auditul performanţei utilizării resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. Curtea de Conturi efectuează o evaluare independentă asupra economicităţii, eficienţei şi eficacităţii cu care o entitate publică, un program, un proiect, un proces sau o activitate utilizează resursele publice alocate pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite.
2. Controlul financiar al bugetelor centrale
Bugetele centrale sunt supuse unor forme şi proceduri diferite de control.
Controlul politic este realizat de către Parlament, care verifică executarea conformă cu legea a bugetelor centrale. Prin aprobarea/neaprobarea CGAEB, Parlamentul validează sau nu gestiunea resurselor publice realizată de Guvern.
Controlul tehnic independent este realizat de Curtea de Conturi. Conform art. 4 din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului general consolidat din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate. La cererea Camerei Deputaţilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează cele constatate. Raportul anual al Curţii de Conturi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a lll-a.
Controlul administrativ specializat este realizat de Ministerul Finanţelor Publice, care, pe parcursul întregii proceduri bugetare, are obligaţia de a verifica respectarea de către ordonatorii de credite a procedurilor obligatorii şi a dispoziţiilor legale. Ministerul Finanţelor Publice exercită un control extern, anterior sau ulterior asupra modului de gestiune a fondurilor publice.
3. Controlul financiar al bugetelor locale
Bugetele locale sunt, de asemenea, supuse unor mecanisme de control diferite:
Controlul politic exercitat de autorităţile deliberative - consiliile - prin care acestea verifică modul în care primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene respectă prevederile bugetului.
Controlul tehnic independent este realizat de Curtea de Conturi.
Controlul administrativ specializat este realizat de Ministerul Finanţelor Publice, prin intermediul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice.
4. Controlul în sistemul bugetar al Uniunii Europene
Procedura bugetară europeană este supusă concomitent la două forme de control: un audit intern şi un audit extern.
4.1. Audit intern
Fiecare direcţie generale (DG) a Comisiei are o structură de audit intern, care raportează direct directorului general. Această structură are sarcina de a analiza procedurile utilizate de departamentul în cauză pentru a se asigura că respectă normele stabilite. Structura de audit verifică, de asemenea, operaţiunile realizate, activele etc. Rapoartele finale sunt depuse la Serviciul de Audit Intern al Comisiei.
4.2. Audit extern
Situaţiile financiare ale UE şi de gestionare a resurselor sunt supuse unui audit extern şi independent de către Curtea Europeană de Conturi, care prezintă un raport anual Parlamentului European şi Consiliului de Miniştri.
Acest raport examinează legalitatea şi regularitatea operaţiunilor şi a plăţilor individuale; monitorizează soliditatea situaţiilor financiare pentru a stabili dacă acestea redau fidel şi corect situaţia financiară.
