Insolvența unităților administrativ-teritoriale
| Comentarii |
|
insolvența unităților administrativ-teritoriale, 1. Starea de criză financiară 2. Starea de insolvenţă
Autonomia bugetară locală poate duce, mai ales, în actualul context economic, la situatii de criză financiară ori la situatii de insolventă.
1. Starea de criză financiară
O unitate administrativ-teritorială este considerată în criză în două ipoteze. în primul rând, dacă are obligaţii de plată, lichide şi exigibile mai vechi de 90 de zile, care depăşesc în volum 15% din bugetul anual. în această ipoteză, indiferent de izvorul obligaţiilor - contract de achiziţii publice ori acte unilaterale, ne aflăm în prezenţa unui credit bugetar angajat şi lichidat, pentru care nu s-a procedat la ordonanţare şi plată din lipsă de lichidităţi. Momentul instituirii situaţiei de criză este dat de depăşirea cu 90 de zile a termenului de scandenţă, conform obligaţiilor contractuale ori legale asumate. Legea impune o condiţie suplimentară, şi anume ca respectivele creanţe să nu facă obiectul unui litigiu contractual. în al doilea rând, unitatea administrativ-teritorială este în stare de criză financiară, dacă nu a achitat drepturile salariale pe o perioadă mai mare de 90 de zile de la scadenţă. Rezultă că între cele două ipoteze se stabileşte o relaţie de excludere, în sensul că drepturile salariale sunt cuantificate separat.
Pentru această situaţie de criză, s-a instituit o soluţie juridică prin O.U.G. nr. 46/2013i'i.
Consiliul local ori consiliul judeţean, prin hotărâre, ia act de existenţa situaţiei de criză şi mandatează ordonatorul principal de credite (primarul ori preşedintele) să elaboreze un plan de redresare financiară. Prin ordin al prefectului, se constituie un comitet pentru situaţii de criză financiară.
Planul de redresare financiară cuprinde: o prezentare a situaţiei financiare a unităţii administrativ-teritoriale; măsuri care să asigure serviciile esenţiale pe durata aplicării planului de redresare financiară; măsuri de îmbunătăţire a managementului financiar şi pentru eficientizarea furnizării serviciilor publice esenţiale; măsuri pentru reducerea cheltuielilor; planificarea bugetară; stabilirea sarcinilor pentru îndeplinirea planului de redresare financiară, obiective, persoane responsabile şi termene.
Implementarea planului de redresare financiară este obligatorie pentru autoritatea administrativ-teritorială.
Deschiderea procedurii duce la limitarea competenţelor ordonatorului principal de credite, ale cărui acte cu conţinut bugetar, din care ar rezulta obligaţii financiare noi, sunt supuse aprobării autorităţii deliberative şi avizului comitetului.
Situaţia de criză financiară încetează, prin decizia autorităţii deliberative, dacă starea financiară s-a echilibrat şi timp de 180 de zile nu s-au mai înregistrat arieratele prevăzute de lege ori dacă sunt îndeplinite criteriile pentru declararea stării de insolvenţă.
2. Starea de insolvenţă
Starea de insolvenţă intervine, conform art. 75 din Legea nr. 273/2006, dacă starea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale este caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, pe o anumită perioadă de timp. Insolvenţă este prezumată în următoarele situaţii: (i) neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 120 de zile şi care depăşesc 50% din bugetul general al unităţilor administrativ-teritoriale, fără a se lua în calcul cele aflate în litigiu comercial;
(ii) neachitarea drepturilor salariale izvorâte din raporturile de muncă şi prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli, pe o perioadă mai mare de 120 de zile de la data scadenţei. Starea de insolvenţă apare ca o acutizare a stării de criză financiară.
Orice creditor titular al unei creanţe din acest grup poate introduce la tribunal o cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă. De asemenea, cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă poate fi depusă de către ordonatorul principal de credite, împreună cu documentele bugetare relevante. Judecătorul-sindic, constatând că sunt îndeplinite condiţiile legale, prin hotărârea de deschidere a procedurii de insolvenţă, va numi un administrator.
Creditorii vor fi notificaţi cu privire la deschiderea procedurii de insolvenţă şi vor proceda la depunerea unei declaraţii de creanţă, în termen de 60 de zile, sub sancţiunea imposibilităţii de a mai obţine executarea creanţei pe durata acestei proceduri. Administratorul judiciar va elabora şi un tabel de preferinţă al creanţelor.
Administratorul judiciar are competenţe în procedura bugetară, atât privitor la realizarea veniturilor, cât şi privitor la efectuarea cheltuielilor. Acesta va proceda la avizarea şi supravegherea operaţiunilor de gestiune financiară; la examinarea posibilităţii limitării cheltuielilor unităţii administrativ-teritoriale la necesarul acoperirii serviciilor publice esenţiale; la introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase; la propunerea adresată auto-ritătii deliberative de a rezilia sau denunţa unilateral contractele încheiate de unitatea administrativ-teritorială, care nu pot fi executate în cadrul planului de redresare; la avizarea hotărârilor autorităţii deliberative şi a actelor administrative ale ordonatorilor de credite privitoare la managementul resurselor umane al instituţiilor publice; la verificarea modului de stabilire a creanţelor bugetare şi, atunci când este cazul, dispunerea recalculării acestora conform prevederilor legale; la urmărirea încasării creanţelor datorate unitătii administrativ-teritoriale; la formularea de acţiuni în pretenţii pentru încasarea creanţelor unităţii administrativ-teritoriale.
Administratorul judiciar elaborează planul de redresare a insolvenţei, împreună cu ordonatorul principal de credite, cu avizul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene1'1 şi al camerei de conturi teritoriale. Planul de redresare indică mijloacele şi termenele limită pentru lichidarea datoriilor fiecărui creditor, incluse în planul de achitare a debitelor către creditori. Planul de redresare poate defavoriza unele creanţe, poate prelungi data scadenţelor şi poate modifica rata dobânzii, penalităţile sau alte clauze.
Planul de redresare este comunicat de administratorul judiciar tuturor creditorilor, în notificare precizându-se şi data şedinţei adunării creditorilor, ce are pe ordinea de zi deliberarea cu privire la acest plan. Judecătorul-sin-dic convoacă o şedinţă, în termen de 20 de zile de la înregistrarea planului de redresare la tribunal, în care planul este admis, în forma iniţială sau modificată, sau respins de judecătorul-sindic, după caz, după audierea persoanelor citate. în cazul respingerii planului, judecătorul-sindic acordă un nou termen pentru refacerea acestuia.
Executarea planului de redresare nu poate dura mai mult de 3 ani, cu începere de la data admiterii acestuia. Planul de redresare poate stipula o reducere de personal, precum şi valorificarea bunurilor din domeniul privat al respectivei unităţi administrativ-teritoriale. Administratorul judiciar poate propune judecătorului-sindic suspendarea atribuţiilor ordonatorului principal de credite, dacă acesta nu respectă planul de redresare şi, în cazul admiterii propunerii sale, va prelua aceste atribuţii.
Administratorul judiciar poate propune judecătorului-sindic ca o parte din obligaţiile restante să fie suportate de persoanele care au contribuit la crearea stării de insolvenţă prin acte abuzive ori ilicite. Aceste creanţe se vor executa conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile stării de insolvenţă a unităţii administrativ-teritoriale, judecătorul-sindic pronunţă o hotărâre de închidere a procedurii, chiar dacă nu au fost stinse toate creanţele cuprinse în planul de redresare. Restul creanţelor nestinse în procedura de insolvenţă vor fi cuprinse în planul de redresare a stării de criză financiară.
Autor: Ioana Maria Costea - "Drept financiar. Note de curs", Ed. Hamangiu, București, 2013
