Răspunderea ordonatorului de credite în procedura bugetară
| Comentarii |
|
răspunderea ordonatorului de credite în procedura bugetară, 1. Răspunderea penală 2. Răspunderea contravenţională
Răspunderea juridică constă în „raporturile juridice care iau naştere ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite'1" şi care duc la repararea prejudiciului cauzat şi la aplicarea de sancţiuni persoanelor responsabile.
În dreptul financiar, datorită interesului major al obiectului de reglementare, sunt incidente forme de răspundere diferite: răspundere penală, răspundere contravenţională şi răspundere patrimonială.
1. Răspunderea penală
Principalul destinatar al normei bugetare este ordonatorul de credite.
Principala valoare protejată derivă din principiul legalităţii cheltuielilor şi din natura creditului bugetar, şi anume o autorizare de cheltuire prevăzută cu un plafon maxim.
Incriminările în materie din art. 71 din Legea nr. 500//2002 stabilesc caracterul penal al faptei de nerespectare a prevederilor art. 4 alin. (2) şi (3), şi anume nerespectarea limitelor maxime ale sumelor prevăzute la capitolele de cheltuieli în procedurile de angajare, lichidare şi ordonanţare, precum şi angajarea de cheltuieli dincolo de creditele bugetare aprobate.
Incriminările în materie din art. 77 din Legea nr. 273/2006 stabilesc caracterul penal pentru: a) angajarea, ordonanţarea şi efectuarea de plăţi peste limitele maxime ale sumelor aprobate la partea de cheltuieli; b) angajare a cheltuielilor din (...) peste limita creditelor bugetare aprobate-, c) exercitarea oricăror atribuţii cu implicaţii financiare pe toată perioada gestionării situaţiei de insolvenţă (...). de către ordonatorul principal de credite sau de către autoritatea deliberativă a unitătii administrativ-teritoriale aflate în procedură de insolvenţă. Aceste incriminări confirmă caracterul obligatoriu al bugetelor aprobate, ca act normativ ce limitează autoritatea ordonatorului de credite. O ipoteză particulară în cazul bugetelor locale priveşte încetarea competenţelor bugetare ale ordonatorilor de credite pe durata procedurii de insolvenţă.
O incriminare din Codul penal cu implicaţii majore în procedura bugetară o constituie infracţiunea de deturnare de fonduri, prevăzută de art. 307
din noul Cod penal1’1 constând în: (1) Schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti ori a resurselor materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice, fără respectarea prevederilor legale, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor provenite din finanţările obţinute sau garantate din fonduri publice. Această incriminare are ca obiect juridic relaţiile sociale privind obligativitatea destinaţiei fondurilor publice, aşa cum stabileşte principiul afectaţiunii speciale aplicabil procedurii bugetare.
Având în vedere că calitatea de ordonator de credite aparţine exclusiv unei persoane fizice, apreciem că nu sunt incidente în materie bugetară aspecte privind răspunderea penală a persoanei juridice.
Aceste dispoziţii specifice competenţelor în procedura bugetară se completează cu incriminări generale privind activitatea funcţionarilor publici - abuz în serviciu (art. 297 din noul C. pen.) ori privind gestiunea patrimoniului public - gestiune frauduloasă (art. 242 din noul C. pen.), delapidare (art. 295 din noul C. pen.) etc.
în egală măsură, sunt incidente incriminări din materie contabilă privind conducerea evidenţelor contabile ale instituţiilor publice - art. 43 din Legea nr. 82/1991 >; din materie fiscală privind gestiunea obligaţiilor fiscale cu reţinere la sursă - art. 6 din Legea nr. 241/2005; art. 111-112 din Legea nr. 76/2002; art. 143 din Legea nr. 263/2010.
2. Răspunderea contravenţională
Răspunderea contravenţională este, de asemenea, o formă de asigurare a aplicării principiilor procedurii bugetare, cu precădere în materia efectuării cheltuielilor.
Constituie contravenţii, conform art. 72 din Legea nr. 500/2002, încălcarea unor dispoziţii din procedura bugetară privind: a) legalitatea cheltuielilor [art. 14 alin. (2) şi (3)]; b) termenului de aprobare a unor bugete [art. 16 alin. (2)]; c) autorizarea obiectivelor de investiţii (art. 43); d) comunicarea de către ordonatorii principali a situaţiei virărilor de credite [art. 47
alin. (10)]; e) gestiunea bunurilor primite ca donaţie [art. 63 alin. (2)-(5)]; f) obţinerea vizei de control financiar preventiv [art. 24 alin. (2)]; g) imposibilitatea de a modifica alocaţii de personal [art. 47 alin. (3)]; h) efectuarea virărilor de credite [art. 47 alin. (5)-(8)]; i) procedura de angajare, lichidare, ordonanţare plată [art. 52 alin. (2)-(6) şi (8)]; j) plata salariilor la termenul legal [art. 53 alin. (1)]; k) propunerea de anulare a creditelor bugetare [art. 54 alin. (1)]; I) întocmirea rapoartelor anuale de performanţă [art. 56 alin. (2)]; m) regularizarea excedentelor [art. 66 alin. (1)]; n) rambursarea împrumuturilor între instituţii publice [art. 69 alin. (2)]; o) angajarea şi utilizarea creditelor bugetare [art. 4 alin. (4) şi (6)]; p) întocmirea fişei financiare la propunerile de modificare a unor acte normative privind venituri bugetare [art. 15 alin. (1)]; q) repartizarea creditelor bugetare de către ordonatorii principali, secundari şi terţiari (art. 21); r) competenţele ordonatorilor de credite [art. 22 alin. (2)]; s) informarea privind obiectivele de investiţii [art. 39 alin. (2)]; t) regularizarea subvenţiilor către bugetele fondurilor speciale [art. 61 alin. (6)]; u) destinaţia veniturilor instituţiilor finanţate de la bugete centrale [art. 62 alin. (2)]; v) limitarea cheltuielilor din venituri proprii la sumele încasate [art. 68 alin. (3)]; w) execuţia de casă prin trezorerie [art. 70 alin. (2) şi (3)]; x) destinaţia sumelor provenind din încasări (art. 77).
Textul de lege este extrem de exhaustiv; prin trimiterea la regula bugetară protejată, se asigură respectarea unor limitări extrem de variate ale puterii de decizie financiară a ordonatorilor de credite.
De manieră similară, art. 78 din Legea nr. 273/2006 instituie o serie de contravenţii pentru a garanta corecta punere în aplicare a procedurii bugetare.
Principalul destinatar al acestor dispoziţii apare a fi ordonatorul de credite, raportat la competenţele sale specifice.
Sancţiunea pentru aceste fapte este, de regulă, amenda contravenţională, legea instituind praguri diferite în funcţie de gravitatea faptei. Aceste contravenţii pot fi constatate de către persoanele împuternicite de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti ori de către controlorii Curţii de Conturi.
în egală măsură, sunt aplicabile dispoziţiile legale privind răspunderea contravenţională în materie contabilă, fiscală, datorie publică.
