Cuantumul obligației de întreținere
| Comentarii |
|
cuantumul obligației de întreținere, Obiectul întreţinerii. Stabilirea cuantumului întreţinerii. Modificarea cuantumului întreţinerii.
Obiectul întreţinerii.
Noul cod civil nu arată expres care este obiectul obligaţiei de întreţinere, însă acesta se desprinde în mod implicit din textele sale, el fiind, totodată, bine precizat în practica judiciară şi în literatura de specialitate. Obiectul obligaţiei de întreţinere, în general, cuprinde atât mijloacele necesare traiului, adică alimente, îmbrăcăminte, locuinţă, iar la nevoie şi cele necesare îngrijirii sănătăţii, ca medicamente sau tratamente, cât şi mijloacele necesare satisfacerii nevoilor spirituale ale creditorului, adică cele culturale, artistice, ştiinţifice şi de informare, care însă variază în mod simţitor de la un individ la altul. Pe lângă aceste mijloace, obiectul obligaţiei de întreţinere a copiilor minori mai cuprinde şi cele necesare pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lor profesională [art. 499 alin. (1) Noul Cod Civil].
Stabilirea cuantumului întreţinerii.
Obiectul obligaţiei de întreţinere trebuie determinat în fiecare caz în parte, în felul şi în întinderea sa, printr-o sumă de bani, numită pensie de întreţinere, printr-o cantitate de bunuri în natură ori atât în bani, cât şi în natură, adică, altfel spus, prin stabilirea cuantumului întreţinerii. Cuantumul întreţinerii se stabileşte conform regulii prevăzute de art. 529 Noul Cod Civil, adică „potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti”.
Această regulă se aplică la toate obligaţiile de întreţinere, cu luarea însă în considerare, cât priveşte obligaţia de întreţinere a părinţilor faţă de copii şi a obligaţiei de întreţinere dintre foştii soţi, a plafoanelor din câştigul din muncă al debitorului prevăzute de lege, şi anume, potrivit art. 529 alin. (2) Noul Cod Civil, „când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii”, iar potrivit alin. (3), cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
în ceea ce priveşte dispoziţia art. 529 alin. (2), anterior acestei reglementări, în legătură cu plafonarea câştigului din muncă destinat întreţinerii copiilor, s-au făcut importante precizări, deopotrivă în practica judiciară şi în literatura de specialitate, pe care le semnalăm în cele ce urmează.
La stabilirea cuantumului întreţinerii datorate copiilor trebuie să se ţină seama de mijloacele ambilor părinţi, deoarece amândurora le revine îndatorirea legală de a-şi întreţine copiii şi aceasta fără deosebire după cum ei sunt părinţi fireşti sau adoptatori, căsătoriţi sau necăsătoriţi ori după cum trăiesc sau nu trăiesc împreună.
Cotele prevăzute de art. 529 alin. (2) sunt maxime şi, ca atare, instanţa judecătorească nu le poate depăşi din venitul net lunar, însă ea poate stabili, la nevoie, un cuantum al întreţinerii superior acestor cote, prin luarea în considerare, în temeiul dispoziţiei de principiu a art. 529 alin. (1) Noul Cod Civil, şi a altor eventuale surse de venituri ale părintelui debitor. De aceea, s-a şi spus, pe drept cuvânt, că legea a urmărit plafonarea întreţinerii „numai în cazul în care, în afară de câştigul din muncă, părintele nu ar avea şi alte venituri”.
Cotele maxime stabilite de art. 529 pot fi depăşite chiar şi din câştigul din muncă în situaţia în care părintele debitor, fără a prejudicia pe alţii, se obligă să plătească o pensie de întreţinere mai mare, deoarece limitele acestui text legal sunt prevăzute în favoarea sa.
Cotele prevăzute de art. 529 alin. (2) sunt maximale, însă nu sunt fixe (deoarece textul spune „până la”), de unde consecinţa că instanţa judecătorească poate stabili pensia de întreţinere şi sub limita acestor cote, ceea ce este de înţeles că o va face numai când o asemenea pensie va fi îndestulătoare pentru satisfacerea nevoilor reale ale copilului, ca atunci când acesta are venituri proprii sau când o parte însemnată din cheltuielile de întreţinere sunt suportate de şcoală. Nu constituie însă o îndeplinire a obligaţiei de întreţinere cheltuielile sporadice pe care un părinte le face în interesul copilului minor.
întrucât nevoile copiilor sunt în general diferite, când instanţa judecătorească stabileşte întreţinerea pentru doi sau mai mulţi copii, ea va fixa, în mod concret, suma necesară întreţinerii pentru fiecare copil în parte, cu specificarea termenului până la care este datorată, afară de cazul când nevoile copiilor sunt asemănătoare, când pensia de întreţinere se poate fixa şi sub forma unei sume globale.
învoiala dintre părinţi referitoare la contribuţia fiecăruia dintre ei la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copilului este valabilă, însă numai dacă prin ea nu se nesocotesc drepturile copilului.
Este valabilă, de asemenea, şi învoiala prin care unul dintre părinţi este scutit temporar de contribuţie ori este obligat la o contribuţie mai mică, dacă celălalt părinte este în măsură a asigura singur întreţinerea copilului şi dacă învoiala este încuviinţată de către instanţa judecătorească.
Modificarea cuantumului întreţinerii.
Conform regulii stabilite de art. 531 Noul Cod Civil, instanţa de tutelă va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte sau poate hotărî încetarea plăţii ei.
O aplicare particulară a acestei reguli o face art. 403 Noul Cod Civil, care reglementează modificarea măsurilor cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi luate de instanta de divorţ la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, în privinţa copiilor minori, în caz de schimbare a împrejurărilor avute în vedere iniţial la divorţ, măsuri printre care se află şi cea privitoare la întreţinerea copiilor.
Dispoziţia cu valoare de regulă generală a art. 529 Noul Cod Civil urmăreşte adaptarea întreţinerii la schimbările ce pot surveni după ce aceasta a fost stabilită, în funcţie de nevoile creditorului şi în funcţie de mijloacele debitorului sau în amândouă aceste condiţii de fiinţare a obligaţiei legale de întreţinere.
De aceea, în funcţie de schimbarea condiţiilor de existentă a obligaţiei de întreţinere, poate fi modificat şi cuantumul întreţinerii, adică poate fi majorat sau micşorat, la cererea creditorului, la cererea debitorului şi, când interesele copiilor minori sunt neglijate de către reprezentanţii lor legali, la cererea organelor abilitate. Cu privire la modificarea cuantumului întreţinerii cuvenite copiilor minori, în cadrul ocrotirii părinteşti, fosta instanţă supremă a statuat, pe cale de îndrumare, că ea poate avea loc atât în cazul în care pensia de întreţinere a fost stabilită prin hotărâre judecătorească, cât şi în cazul în care ea a fost stabilită prin înţelegerea părinţilor.
Cu privire la data la care are loc modificarea întreţinerii, instanţa supremă a făcut distincţie, în vechea reglementare, tot prin îndrumare, între data majorării şi data reducerii cuantumului întreţinerii. Majorarea cuantumului pensiei de întreţinere are loc pe data introducerii acţiunii, afară de cazul când întârzierea introducerii acţiunii este imputabilă debitorului. Reducerea sau încetarea obligaţiei de plată a pensiei are loc pe data ivirii cauzei care a justificat admiterea acţiunii, cât timp debitorul nu a fost urmărit în temeiul hotărârii prin care s-a acordat pensia
de întretinere.
