Descoperirea urmelor de sânge în criminalistică
| Comentarii |
|
Descoperirea urmelor de sânge reprezintă o activitate de o deosebită importanță în criminalistică. Dificultatea descoperirii nu privește, desigur, urmele evidente de sânge, cum ar fi, de exemplu, o baltă de sânge formată lângă un cadavru ce prezintă plăgi tăiate profunde, ci, în special, acele urme care au suferit modificări prin scurgerea timpului, urmele aflate în cantitate mică sau care prezintă o culoare ce se poate confunda cu aceea a suportului. La acestea se adaugă dificultățile descoperirii urmelor care au fost înlăturate, în parte, de autor.
Căutarea și îndeosebi ridicarea urmelor se face cu deosebită prudență, deoarece de multe ori acestea sunt asociate și cu alte urme biologice (fire de păr, spermă, resturi de țesuturi organice) a căror examinare de laborator poate fi determinantă în aflarea adevărului. Apoi, cercetarea petelor de sânge cere o anumită experiență atât la persoanele însărcinate să le descopere și să le ridice de la locul faptei, cât și la acei care le supun examinării de laborator. În consecință, căutarea petelor de sânge trebuie făcută cu minuțiozitate, căci atât forma, cât și culoarea nu sunt elemente fixe, ci iau aspecte diferite, după condițiile în care s-au format și condițiile în care au fost păstrate până la descoperire.
De aceea, căutarea urmelor de sânge se efectuează potrivit particularităților locului sau suportului cercetat, deci în funcție de fiecare caz în parte, această operațiune fiind orientată în câteva direcții principale, și anume:
- îmbrăcămintea și corpul persoanelor antrenate în infracțiune (victimă sau făptuitor). Corpul victimei se cercetează începând de la cap și terminând cu picioarele, avându-se în vedere toate regiunile păroase, orificiile naturale, zona submamară, regiunea ombilicală, depozitele subunghiale și spațiile dintre degete. O cercetare atentă se impune în privința autorului, acesta încercând, de regulă, să îndepărteze urmele de sânge. În ciuda manoperelor de înlăturare, într-o formă sau alta, a petelor sangvinolente, trebuie reținut că acestea pot rămâne în profunzimea țesăturii, a îmbrăcămintei și a lenjeriei intime, la cusături și căptușeli, în manșete (mâneci), în interiorul buzunarelor, pe rama și cusăturile pantofului, pe mănuși, sub unghii și sub inele, în păr, pe diverse obiecte de uz personal ;
- porțiunea de teren și obiectele aflate la locul săvârșirii infracțiunii sau în locul în care a fost descoperit cadavrul, cum sunt, de pildă, covoarele, parchetul, dușumeaua, scările, diversele obiecte de mobilier, zidurile, garduri, ușile, ferestrele, solul, vegetația ;
- obiectele care au servit la săvârșirea infracțiunii sau au fost scopul ei; obiectele cu care mâna infractorului sau a victimei a venit în contact, cum ar fi balustrade, clanțe de uși sau sertare, dulapuri, arme albe sau de foc (chiar și atunci când au fost șterse, urmele de sânge pot fi descoperite în micile cute și în adânciturile diferitelor obiecte); autovehiculele bănuite de a fi produs accidentul de circulație se examinează în ansamblu, dar mai ales bara de protecție, anvelopele, aripile, farurile, ușile, clanțele de la uși, volanul și instrumentele de bord;
- instalațiile sanitare, vasele, prosoape, saci sau alte obiecte ce ar fi putut servi la îndepărtarea urmelor sau la transportul cadavrului.
Depistarea petelor „suspecte a fi de sânge” se face, de regulă, cu surse de lumină (lanterna) care dispun de filtrări alternative în roșu-verde, capabile să scoată mai bine în evidență urma. Iluminarea suprafeței cercetate se face sub un unghi ascuțit. Frecvent se folosește lampa de radiații U.V. Însă, dacă sângele a fost îndepărtat în mod voit (prin spălare, răzuire, arderea ori tăierea suportului, acoperirea cu diverse substanțe ), se folosesc lupe, microscoape de buzunar și diverși reactivi pentru testare. Sângele proaspăt se deosebește ușor. După ce se coagulează și se învechește își schimbă culoarea, devine brun-negri-cios și mai ales picăturile pot fi confundate cu petele de rugină și diferite materii colorante. În astfel de cazuri se recurge la cercetări de laborator, de natură medico-legală sau bio-chimică pentru a se stabili dacă pata este într-adevăr de sânge.
Primele reacții la care se apelează au un caracter orientativ (de probabilitate scăzută). Folosirea reactivilor de orientare este necesar să se facă cu prudență, pentru a lăsa deschisă posibilitatea examinării complexe a urmelor de către specialist, în condiții de laborator. De aceea, este recomandabil, mai ales în cazurile deosebite, să se apeleze la un specialist în biocriminalistică.
După descoperirea urmelor sau a petelor suspecte a fi de sânge, are loc fixarea lor prin descrierea în procesul-verbal de cercetare la locul faptei, prin fotografiere (fotografia schiță, a obiectelor principale, de detaliu, inclusiv fotografia separatoare de culori) pentru punerea în evidență a urmelor. Fotografia poate fi de mare folos în cazurile când petele au fost spălate. Petele devenite invizibile apar pe placă dacă în fața obiectivului se pune un filtru albastru sau violet. Afară de picături sau chiar bălți, la locul faptei mai pot fi descoperite mânjituri sau ștersături.
