Ridicarea urmelor de sânge în criminalistică
| Comentarii |
|
Ridicarea urmelor de sânge prezintă anumite particularități, îndeosebi în cazul celor care se găsesc pe obiecte ce nu pot fi transportate. Astfel, în funcție de natura obiectului purtător, ridicarea petelor de sânge se face după mai multe procedee:
- dacă se prezintă sub forma unor bălți, se pot absorbi cu pipeta și se vor pune în eprubete sau sticluțe, care se închid ermetic; la final, cantitățile mici vor fi tamponate cu sugativă curată ori cu hârtie filtru.
- petele pot fi răzuite dacă sunt uscate, sau ridicate cu hârtie de filtru îmbibată într-o soluție de ser fiziologic;
- petele formate pe ziduri, ciment sau pietre se ridică folosind o pânză de in îmbibată în rășină, care se ține presată timp de 24 de ore pe obiectul pe care s-a format pata de sânge;
- petele formate pe vegetație se ridică prin tăierea crenguțelor sau a plantelor respective și introducerea lor în cutii de carton pe un strat de mușchi umed pentru ca petele să nu se usuce;
- petele formate în zăpadă se ridică introducând sub stratul de zăpadă hârtie de filtru sau tifon, ca apoi, după topire, pata de sânge să-și păstreze forma;
- petele formate pe pământ se ridică prin săparea pământului de sub ele și ridicarea cu totul, iar cele formate pe ziduri tencuite, prin acoperirea petei cu o hârtie de celofan și desprinderea unui strat de tencuială;
- petele de sânge în stare lichidă se ridică folosind hârtie de filtru, introdusă apoi în eprubete sigilate (după îmbibare, foaia respectivă se ambalează în așa fel ca să fie împiedicat procesul de uscare).
Ambalarea și transportarea urmelor de sânge reprezintă un aspect care este uneori neglijat, ignorându-se posibilitatea alterării rapide a lor. De exemplu, o greșeală, comisă încă frecvent, o constituie ambalarea îmbrăcămintei sau a obiectelor purtătoare de pete de sânge în saci de plastic, în locul sacilor de hârtie. Astfel, pentru ca petele suspecte se parvină la laborator, se înaintează împachetate cu grijă deosebită. Pentru ambalare se folosesc recipiente din sticlă, atunci când urmele sunt în stare lichidă, sau plicuri ori saci de hârtie pentru sângele uscat. Atragem atenția asupra recomandărilor făcute insistent de către medicii legiști sau biologi de a nu se ambala obiectele purtătoare de urme de sânge în stare udă și, așa cum afirmam anterior, în material plastic. Obiectele umede se ambalează numai după ce au fost uscate la temperatura camerei. Nerespectarea acestei cerințe poate genera dificultăți în examinarea biologică, ajungându-se la imposibilitatea de determinare a grupei sangvine ori chiar a naturii petei, lată de ce obiectele încă ude sunt lăsate să se usuce și apoi se ambalează separat, timpul de depozitare trebuind să fie, pe cât posibil, cât mai scurt.
Toate ambalajele, indiferent de natura lor, se etichetează. În acest mod, un colet conținând urme de sânge trebuie să fie însoțit de mențiuni precise și detaliate privind data și locul din care au fost ridicate urmele, care a fost metoda de ridicare, persoana care le-a descoperit și ridicat.
