Căutarea și cercetarea urmelor de salivă în criminalistică
| Comentarii |
|
Urmele de salivă, ca și celelalte urme biologice, interesează cercetarea criminalistică pentru posibilitățile de obținere a unor date privind persoana. Urmele de salivă se formează prin depunerea pe diferite obiecte a lichidului secretat de glandele salivare. Ele iau naștere la contactul direct al cavității bucale ori al buzelor, al limbii sau al dinților cu diverse obiecte cum sunt: țigări, tacâmuri, scobitori, instrumente de suflat, batiste, banda folosită la sigilarea unor plicuri, timbrele aplicate pe plicuri Apariția lor se poate datora și hipersalivării (în cazul înfometaților, al gravidelor) sau eliminării voite (scuipare) ori strănutării sau expectoratei.
În prezent, pe baza examenelor genetice, este posibilă identificarea persoanei, în practică fiind frecvente cazurile de stabilire a identității după saliva prelevată de pe țigaretă, batistă
Căutarea și descoperirea urmelor de salivă
Căutarea și descoperirea urmelor de salivă se face cu ochiul liber sau cu aparatură optică ori surse de radiații ultraviolete, avându-se în atenție și alte obiecte care pot avea legătură cu infracțiunea: obiecte de cult religios, vată, călușuri, lenjerie de corp și de pat, obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte, bucăți de hârtie folosite la astuparea vizoarelor de la ușile de acces în locuințe, coji de semințe Descoperirea lor necesită o cercetare sistematică a întregului loc al faptei. La căutarea urmelor de salivă și la fixarea acestora prin descriere în procesul-verbal de cercetare la locul faptei nu trebuie pierdut din vedere că ele se pot confunda cu alte urme biologice (spermă, secreție vaginală, transpirație, mucus nazal), precum și cu pete de altă natură, anorganică sau organică, mai ales sucuri diverse, vopsea, deter-genți
Ridicarea, ambalarea și transportarea urmelor de salivă
Ridicarea, ambalarea și transportarea urmelor „presupuse a fi de salivă" impune respectarea acelorași recomandări făcute la urmele de sânge, de ambalare în stare uscată a obiectului și de expediere urgentă la laboratorul de specialitate, pentru a nu se distruge antigenele.
Interpretarea urmelor de salivă
Interpretarea urmelor de salivă furnizează organului de urmărire penală date privind modalitatea (mecanismul) de formare a urmei, mediul profesional din care provine persoana, starea sa de sănătate, unele deprinderi sau vicii, îndeosebi fumatul, numărul de persoane care au creat urmele, vechimea relativă a urmei
Expertiza urmelor de salivă
Expertiza urmelor de salivă servește la clarificarea unor aspecte relativ asemănătoare urmelor de sânge. În primul rând, expertul se poate pronunța asupra faptului dacă urma este sau nu de salivă și dacă saliva este de natură umană, însă nu întotdeauna rezultatul poate avea caracter de certitudine.
Pe baza resturilor de salivă aflate pe mucuri de țigări fumate, pe scobitori folosite, pe timbre umezite cu salivă se obțin date privitoare la grupa sangvină și la caracterul secretod’1 al persoanei respective. De asemenea, pot fi obținute date cu privire la eventualele afecțiuni medicale de care suferă persoana (atunci când saliva conține sânge, puroi, fragmente tumorale specifice inflamațiilor sau tumorilor cavității bucale). În salivă pot fi depistate și o serie de caracteristici individuale, reflectate de compoziția celulară și de flora microbiană specifică zonei bucale, sau particularități generate de mediul în care persoana își desfășoară activitatea.
Examinarea se face la microscop și cu mijloace chimice adecvate (reactivi chimici). Examinarea la microscop nu ne dă relații directe asupra salivei, ci numai asupra diferitelor corpuri străine aflate în salivă. Colorând urma de salivă cu unul din reactivii folosiți la identificarea spermatozoizilor, vom descoperi celule epiteliale pavimentoase, spirili caracteristici ai faunei bucale, celule cilindrice cu cili vibratili , precum și diferite resturi alimentare sau de tutun.
Urmele de salivă au un rol deosebit în stabilirea grupei sangvine din care face parte persoana care a lăsat urma, prin determinarea antigenelor ABO, care în salivă au o concentrație mai mare decât în sângele persoanei respective. Prin examenul genetic al nucleizilor specifici ADN-ului se ajunge la identificarea efectivă a persoanei care a lăsat acest gen de urme.
