discontinuitatea posesiei, viciu al posesiei constând în exercitarea acesteia cu intermitenţe anormale. Caracterul anormal al intermitenţei în exercitarea posesiei se apreciază de către instanţa de judecată, care va decide pornind de la situaţia concretă a bunului posedat. Sarcina probei incumbă celui ce pretinde că posesia este lovită de acest viciu. Discontinuitatea posesiei are următoarele caractere juridice: a) este un viciu temporar, care încetează din momentul în care actele de stăpânire devin regulate, potrivit naturii lucrului; b) este un viciu absolut, ceea ce implică posibilitatea invocării lui de către orice persoană interesată; c) se aplică, de regulă, la posesia imobilelor.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Discontinuitatea posesiei
