Drept comercial
| Comentarii |
|
drept comercial, 1. este un ansamblu de norme juridice de drept privat aplicate raporturilor juridice izvorâte din acte juridice, fapte şi operaţiuni considerate de lege ca fapte de comerţ precum şi raporturile juridice la care participă comercianţii. 2. un ansamblu de norme care reglementează comerţul; comerţul economic fiind activitatea prin care se realizează schimburi de bunuri şi circulaţia bunurilor de la producător la consumator; comerţul juridic, activitatea care cuprinde nu numai operaţiunile de interpunere în schimb şi circulaţie a mărfurilor, ci şi operaţiuni de producere a mărfurilor prin transformarea materiei prime în marfa pentru a obţine profit.
drept comercial, noţiunea dreptului comercial
Pentru stabilirea noţiunii dreptului comercial se impune precizarea noţiunii de comerţ. Noţiunea de comerţ este folosită în mai multe sensuri: etimologic, economic şi juridic.
în sens etimologic, expresia de comerţ provine din cuvântul latinesc commer-cium, care reprezintă o juxtapunere a cuvintelor cum şi merx, şi înseamnă operaţiuni cu mărfuri.
în sens economic, prin comerţ se înţelege activitatea ce constă în schimbul şi circulaţia mărfurilor de la producător la consumator. Acesta este înţelesul noţiunii de comerţ şi în limbajul obişnuit. De aici şi sintagmele de genul: comerţ en gros, comerţ en detait sau comerţ cu amănuntul, comerţ cu ridicata etc.
în sens juridic, noţiunea de comerţ are un înţeles mult mai larg şi cuprinde totalitatea operaţiunilor de producere a mărfurilor, de interpunere în schimb şi circulaţie a bunurilor, executarea de lucrări şi prestarea de servicii.
Până la abrogarea Codului comercial, semnificaţia juridică a noţiunii de comerţ se fundamenta, în principal, pe dispoziţiile art. 3 din acest cod, care reglementau faptele de comerţ. între aceste fapte de comerţ figurau nu numai operaţiunile de vânzare-cumpărare, prin care se realizează circulaţia mărfurilor, ci şi întreprinderile de fabrici şi manufactură care privesc producerea mărfurilor şi, de asemenea, operaţiunile de prestare de servicii, precum operaţiunile de bancă şi schimb, operaţiunile de asigurare, întreprinderile de comisioane, agenţii şi afaceri şi operaţiunile de executare de lucrări, cum sunt întreprinderile de construcţii.
în contextul reglementărilor actuale, fundamentul actelor şi faptelor specifice activităţii comerciale îl constituie prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Potrivit prevederilor legale mai sus menţionate, „în toate actele normative în vigoare, expresiile «acte de comerţ», respectiv «fapte de comerţ» se înlocuiesc cu expresia «activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii»”.
Desigur că norma legală mai sus reprodusă nu constituie o simplă tehnică de înlocuire a expresiilor clasice de «acte de comerţ» şi «fapte de comerţ», ci are meritul de a stabili implicit conţinutul juridic actual al acestor noţiuni. Dacă analizăm cu atenţie, constatăm că mari schimbări nu s-au produs, deoarece, aşa cum precizam anterior şi în reglementarea Codului comercial, prin «fapte de comerţ» se înţelegea tot activităţi de producţie, de prestări servicii, de executare de lucrări şi de interpunere în schimb şi circulaţie a bunurilor. Singura modificare care s-a produs este cea privind sensul economic al noţiunii de comerţ. Aşa cum s-a văzut, textul art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil, cuprinde în conţinutul actelor şi faptelor de comerţ şi termenul de «comerţ». Se are în vedere tocmai sensul economic al noţiunii de comerţ, acela de interpunere în schimb şi circulaţie a mărfurilor, adică operaţiunile de cumpărare în scop de re-vânzare a bunurilor sau de vânzare după ce au fost cumpărate cu acest scop.
Aşadar, în accepţiunea noului Cod civil, prin acte şi fapte de comerţ se desemnează activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii. Trebuie reţinut că legiuitorul a omis operaţiunile de executare de lucrări, dar pe baza principiului aplicării legii prin analogie, executarea de lucrări va fi asimilată operaţiunilor comerciale. De altfel, dacă profesionistul îşi organizează o întreprindere care are ca obiect realizarea unei activităţi în scopul executării de lucrări, fără îndoială că acesta are obligaţia de a se înregistra în registrul comerţului, dobândind astfel calitatea de comerciant, iar întreprinderea organizată de el este de asemenea o întreprindere economică, deci va avea caracter comercial.
Faţă de precizările de mai sus, putem defini dreptul comercial ca un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorâte din activităţi de producţie, comerţ, prestări de servicii şi executare de lucrări, precum şi raporturilor juridice la care participă profesioniştii care au calitatea de comerciant.
