Drept de proprietate comună în devălmăşie, formă a dreptului de proprietate comună care se distinge prin aceea că aparţine nefracţionat tuturor titularilor codevălmaşi şi are ca obiect bunuri comune nefracţionate în materialitatea lor. Drept de proprietate comună în devălmăşie au soţii asupra bunurilor comune. Bunurile comune ale soţilor se pot împărţi în timpul căsătoriei şi la desfacerea ei, încetând astfel starea de devălmăşie. între proprietatea în devălmăşie şi cea pe cote părţi, pornind de la faptul că în cazul devălmăşiei nu este determinată partea fiecărui proprietar, ceea ce la proprietatea pe cote părţi există, se disting următoarele deosebiri: 1. în cazul devălmăşiei, partea fiecărui soţ nu se cunoaşte, nefiind determinată, pe când în cazul proprietăţii pe cote-părţi, fiecărui coproprietar îi este cunoscută partea; 2. Nici unul dintre soţi nu poate dispune în timpul căsătoriei prin acte între vii de dreptul său asupra bunurilor comune, pe când în cel de-al doilea caz, fiecare coproprietar poate dispune de dreptul său asupra bunurilor respective, înstrăinându-1 total sau parţial, fară a fi nevoie pentru aceasta de consimţământul celorlalţi proprietari; 3. Fiecare dintre soţi poate face singur acte de administrare şi de folosinţă asupra bunurilor comune, presupunându-se că are şi consimţământul celuilalt soţ, pe când în cel de-al doilea caz, fiecare dintre coproprietari poate face acte de folosinţă asupra bunurilor comune numai în măsura în care nu aduce atingere folosinţei concomitente a celorlalţi proprietari şi nu schimbă destinaţia bunurilor respective. 4. Fiecare dintre soţi poate dispune, cu unele excepţii, de bunurile comune, fiind considerat că are şi consimţământul celuilalt soţ, pe când în cazul proprietăţii pe cote-părţi, actele de dispoziţie asupra întregului bun comun se pot face numai cu consimţământul tuturor proprietarilor; 5. Izvorul comunităţii de bunuri a soţilor este căsătoria, pe când proprietatea comună pe cote-părţi poate proveni din lege, succesiune, convenţia părţilor; 6. împărţirea bunurilor comune ale soţilor nu se face potrivit unei cote predeterminate, întinderea dreptului fiecărui soţ stabi-lindu-se cu prilejul împărţirii, pe când în cazul proprietăţii comune pe cote-părţi, împărţirea bunurilor se face potrivit cotelor prestabilite a căror întindere este cunoscută.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Drept de proprietate comună în devălmăşie
Formele proprietății comune sunt următoarele:
a) proprietatea comună pe cote-părți (coproprietatea) – care, la rândul său, poate fi obișnuită sau forțată;
b) proprietatea în devălmășie (devălmășia).