Divorţ
| Comentarii |
|
divorţ, mod de desfacere a căsătoriei pe cale judecătorească atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. D. se poate pronunţa fie din vina exclusivă a pârâtului (dacă instanţa constată că motivele temeinice care fac cu neputinţă continuarea căsătoriei sunt imputabile acestuia), fie din vina ambilor soţi (în acele cazuri în care instanţa constată şi în sarcina reclamantului o culpă atât de gravă, încât ea singură ar fi suficientă să legitimeze desfacerea căsătoriei, în eventualitatea că pârâtul ar face o asemenea cerere). D. se poate pronunţa şi numai pe baza acordului ambilor soţi, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei; b) nu există copii minori rezultaţi din căsătorie. Oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci când starea sănătăţii sale face imposibilă continuarea căsătoriei. Reclamantul nu poate invoca în sprijinul acţiunii sale propria-i culpă şi nici fapte sau împrejurări ce ţin de conduita sa. D. este supus unei proceduri speciale care a fost astfel reglementată încât să servească interesului general al ocrotirii căsătoriei. Căsătoria se consideră desfăcută pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a pronunţat divorţul. D. produce efecte multiple, care vizează întregul complex de relaţii personale şi patrimoniale ce se stabilesc între soţi, între părinţi şi copii, precum şi între soţi şi terţe persoane, ca urmare a căsătoriei. Indiferent însă de domeniul de relaţii la care se referă, aceste efecte se produc numai pentru viitor, nu au caracter retroactiv, deosebindu-se astfel esenţial de efectele nulităţii căsătoriei [v. şi efectele divorţului; procedura divorţului].
despărțenia (divorțul), este acţiunea personală prin care unul din soţi solicită instanţei de judecată, desfacerea căsătoriei.
