Contractul de credit
| Comentarii |
|
contractul de credit, Definiția, obiectul şi domeniul contractului de credit. Informaţii şi obligaţii precontractuale
Definiția, obiectul şi domeniul contractului de credit
Contractul de credit este contractul prin care un creditor acordă, promite sau stipulează posibilitatea de a acorda unui consumator un credit sub formă de amânare la plată, împrumut sau alte facilităţi financiare similare (art. 7 pct. 2 din ordonanţă).
în acelaşi context; ordonanţa reglementează şi contractul de credit legat, drept un contract de credit în care sunt întrunite, în mod cumulativ, două condiţii:
- creditul în cauză serveşte exclusiv finanţării unui contract care are ca obiect furnizarea anumitor bunuri sau prestarea unui anumit serviciu;
- contractul de credit şi contractul de achiziţie de bunuri sau servicii formează, din punct de vedere obiectiv, o unitate comercială2.
Ca excepţie, potrivit art. 2 alin. 2, dispoziţiile ordonanţei nu se aplică în caz de:
- contracte de închiriere sau de leasing, în cazul în care obligaţia de cumpărare a obiectului contractului nu este stabilită nici prin respectivul contract, nici prin alt contract separat;
- contracte de credit sub forma «descoperitului de cont», pe baza cărora creditul trebuie rambursat în termen de o lună;
- contracte de credit pe baza cărora creditul este acordat fără dobândă şi fără alte costuri, precum şi contracte de credit cu termen de rambursare într-o perioadă de 3 luni şi pentru care sunt de plătit numai costuri nesemnificative;1
- contracte de credit acordate de către un angajator angajaţilor săi cu titlu accesoriu, ca sprijin pentru aceştia, fără dobândă sau cu o dobândă anuală efectivă mai mică;
- contracte de credit încheiate cu firmele de investiţii;
- contracte de credit care sunt rezultatul unei hotărâri pronunţate de o instanţă sau de o altă autoritate;
- contracte de credit referitoare la amânarea, cu titlu gratuit, a plăţii unei datorii existente, neînţelegându-se prin acestea contractele de restructurare, de reeşalonare etc.;
- contracte de credit la încheierea cărora consumatorului i se cere să pună la dispoziţia creditorului un bun mobil, cu titlu de garanţie, şi în cazul cărora răspunderea juridică a consumatorului este strict limitată la respectivul bun mobil oferit drept garanţie;
- contracte de credit referitoare la credite acordate unui public restrâns pe baza unei dispoziţii legale de interes general.
De precizat că, potrivit art. 3-6 din ordonanţă, dispoziţiile ordonanţei se aplică numai parţial următoarelor categorii:
- contractelor de credit sub forma „descoperit de cont", potrivit cărora creditul trebuie rambursat la cerere sau într-o perioadă de maximum 3 luni;
- contractelor de credit sub forma „descoperit de cont cu aprobare tacită";
- contactelor încheiate de o organizaţie care este constituită în avantajul reciproc al membrilor săi;
- contractelor de credit care prevăd punerea de acord a creditorului, cu privire la metodele de amânare la plată sau de rambursare.
Informaţii şi obligaţii precontractuale
Publicitatea contractelor de credit trebuie să cuprindă informaţiile standard prevăzute de lege (art. 8 din ordonanţă).
Informaţiile standard specifică, prin intermediul unui exemplu reprezentativ, următoarele:
- rata dobânzii aferente creditului, fixă şi/sau variabilă, împreună cu informaţii privind orice costuri incluse în costul total al creditului pentru consumator;
-valoarea totală a creditului;
-dobânda anuală efectivă;
- durata contractului de credit;
- preţul de achiziţie şi valoarea oricărei plăţi în avans;
- valoarea totală plătibilă de către consumator şi valoarea ratelor.
Informaţiile standard trebuie scrise în mod clor; concis, vizibil şi uşor
de citit; în acelaşi câmp vizual şi cu caractere de aceeaşi mărime (ort. 9 olin. 2 din ordonanţa).
De precizat că intermediarul de credit trebuie să indice în materialele publicitare şi în documentaţia destinată consumatorilor sfera atribuţiilor deţinute, în special dacă lucrează exclusiv cu unul sau mai mulţi creditori sau ca broker independent (art. 77 din ordonanţă).
în cazul în care intermediarul de credit percepe consumatorului un onorariu, înainte de încheierea contractului:
- intermediarul de credit face cunoscut consumatorului onorariul perceput;
- consumatorul şi intermediarul de credit convin asupra onorariului pe hârtie sau pe alt suport durabil.
Totodată, intermediarul de credit comunică onorariul creditorului în vederea calculării dobânzii anuale efective (art. 78 alin. 2 din ordonanţă).
A. Informaţii precontractuale
Creditorul (sau intermediarul de credit) trebuie să furnizeze consumatorului informaţiile necesare care să îi permită comparaţia între mai
multe oferte pentru a putea lua o decizie informată cu privire la eventuala încheiere a unui contract (ort. 11 alin. 1 din ordonanţa).
Informaţiile furnizate de creditor trebuie făcute:
- cu suficient timp înainte, dar nu cu mai puţin de 15 zile înainte ca un consumator să încheie un contract de credit sau să accepte o ofertă;
- prin intermediul formularului „Informaţii standard la nivel european privind creditul pentru consumatori".
Informaţiile suplimentare trebuie oferite într-un document separat, care poate fi anexat la formularul de mai sus (art. 12 din ordonanţă).
Potrivit art. 14 din ordonanţă, informaţiile creditorului trebuie să cuprindă:
-tipul de credit;
- identitatea şi adresa sediului creditorului;
-valoarea totală a creditului;
- durata contractului de credit;
- bunul şi preţul de achiziţie al creditului (în cazul unui credit acordat sub forma unei amânări la plată);
- rata dobânzii aferente creditului;
- condiţiile de aplicare a ratei dobânzii aferente creditului;
- dobânda anuală efectivă şi valoarea totală plătibilă de către consumator;
- efectele aplicării unor mecanisme de tragere;
- suma, numărul şi frecvenţa plăţilor care vor fi efectuate de către consumator;
- comisioanele de administrare ale conturilor;
- taxele, onorariile şi costurile pe care consumatorul trebuie să le plătească;
- obligaţia unui serviciu accesoriu, în special o asigurare;
- rata dobânzii aplicabile în cazul ratelor restante;
-garanţiile solicitate;
- dreptul de retragere şi de rambursare anticipată;
- dreptul de a fi informat asupra rezultatului evaluării bonităţii consumatorului;
- dreptul consumatorului de a primi la cerere şi gratuit un exemplar al proiectului de contract de credit;
- perioada în care informaţiile au forţă juridică obligatorie pentru creditor.
Creditorii mai datorează şi explicaţii corespunzătoare, potrivit cărora consumatorul poate evalua dacă contractul corespunde nevoilor sale şi situaţiei sale financiare (art. 18 alin. 1 din ordonanţă).
„Explicaţiile corespunzătoare" trebuie să cuprindă:
- explicarea informaţiilor precontractuale;
- caracteristicile esenţiale ale produselor propuse;
- explicarea costurilor ce fac parte din costul total al creditului;
-consecinţele neplăţii din partea consumatorului.
înainte de perfectarea unui contract sub forma „descoperit de cont", creditorul trebuie să furnizeze consumatorului informaţiile care să îi permită compararea mai multor oferte pentru a putea lua o decizie informată (art. 22 alin. 1 din ordonanţă).
în cazul de mai sus, informaţiile trebuie furnizate cu suficient timp (dar nu mai puţin de 15 zile, înainte de încheierea contractului) şi într-o modalitate cu acelaşi grad de vizibilitate.
Atunci când creditorul a furnizat informaţii prin formularul „Informaţii standard ...", se consideră că acesta a respectat cerinţele prevăzute de lege (art. 22 alin. 5 din ordonanţă).
Informaţiile de mai sus trebuie să cuprindă: tipul de credit, identitatea şi adresa creditorului, valoarea totală a creditului, durata contractului, rata dobânzii aferente creditului etc. (art. 25 din ordonanţă).
De precizat că, în cazul comunicării verbale prin telefon şi în cazul în care consumatorul solicită ca „descoperitul de cont" să fie disponibil imediat, acordarea informaţiilor este parţial obligatorie (art. 27 alin. 1 din ordonanţă).
B. Obligaţia de a evalua bonitatea consumatorului
Atunci când părţile convin să modifice valoarea totală a creditului după încheierea contractului de credit, creditorul trebuie să actualizeze informaţiile privind consumatorul.
în contextul de mai sus, creditorul va evalua şi bonitatea consumatorului înainte de efectuarea oricărei creşteri semnificative a valorii totale a creditului (art. 30 din ordonanţa).
Pentru evaluarea bonităţii consumatorilor creditului transfrontalier, sistemele de evidenţă de tipul birourilor de credit vor asigura accesul creditorilor din alte state membre la bazele de date gestionate (art. 31 din ordonanţa).
Când respingerea cererii de creditare se bazează pe consultarea unei baze de date, creditorul trebuie să informeze consumatorul imediat şi în mod gratuit, în scris sau, la solicitarea expresă a consumatorului, în forma aleasă de acesta şi agreată de creditor, în legătură cu rezultatul acestei consultări şi cu identitatea bazei de date consultate.
Ca excepţie, informaţiile nu se pun la dispoziţia consumatorului, în cazul în care furnizarea unor astfel de informaţii este interzisă prin norme naţionale ce transpun legislaţia europeană sau care creează cadrul legal pentru aplicarea acesteia ori furnizarea informaţiilor contravine obiectivelor de ordine publică sau de securitate publică (art. 32 alin. 2 şi 3 din ordonanţă).
