Domeniul prescripţiei extinctive
| Comentarii |
|
domeniul prescripţiei extinctive, sfera drepturilor subiective ale căror acţiuni cad sub incidenţa prescripţiei extinctive.
În concret, a determina domeniul prescripţiei extinctive înseamnă a stabili, prin raportarea tuturor drepturilor subiective la instituţia prescripţiei extinctive, care sunt drepturile subiective ale căror drepturi la acţiune sunt supuse prescripţiei extinctive şi, deci, a le deosebi de drepturile subiective ale căror drepturi la acţiune nu sunt supuse prescripţiei extinctive.
În funcţie de natura drepturilor subiective civile distingem, pe de o parte, domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor patrimoniale (deosebindu-se apoi domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor de creanţă, domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor reale accesorii, precum şi domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor reale principale), iar, pe de altă parte, domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor nepatrimoniale.
Domeniul prescripţiei extinctive în cadrul drepturilor patrimoniale
Prescripţia extinctivă şi drepturile de creanţă
În principiu, drepturile de creanţă, indiferent de izvorul lor (acte juridice, fapte juridice licite, fapte juridice ilicite), sunt supuse prescripţiei extinctive (cu privire la prescripţia dreptului la acţiune privind acordarea de despăgubiri ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite, a se vedea şi I.C.C.J., s. civ. şi de propr. intelect., dec. nr. 3378/2005, în Dreptul nr. 4/2006, p. 273.)
Această regulă rezultă din art. 2501 alin. (1) noul cod civil potrivit căruia drepturile la acţiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripţiei extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.
De la principiul potrivit căruia acţiunile personale (acţiunile în justiţie prin care se solicită protecţia judiciară a drepturilor de creanţă) sunt supuse prescripţiei extinctive, pot exista şi excepţii. De exemplu, potrivit art. 2237 noul Cod Civil, drepturile asiguraţilor asupra sumelor rezultând din rezervele tehnice care se constituie la asigurările de viaţă pentru obligaţii de plată scadente în viitor nu sunt supuse prescripţiei.
Prescripţia extinctivă şi drepturile reale accesorii
Drepturile reale accesorii sunt supuse prescripţiei extinctive, ca regulă, în aceleaşi condiţii ca şi dreptul de creanţă principal pe lângă care există [art. 2501 alin. (1) noul Cod Civil şi art. 2503 alin. (1) noul Cod Civil].
Pornind de la particularitatea rezultată din art. 2504 alin. (1) noul Cod Civil, nu trebuie trasă concluzia imprescriptibilităţii dreptului de ipotecă, ci doar că în privinţa acestuia nu se aplică principiul accesorium sequitur principale, însă dreptul de ipotecă rămâne supus prescripţiei extinctive [art. 2501 alin. (1) noul Cod Civil] în termenul prevăzut de art. 2518 pct. 1 noul Cod Civil, deoarece el este un drept patrimonial pe care legea nu îl declară în mod expres imprescriptibil.
Prescripţia extinctivă şi drepturile reale principale
în aplicarea art. 2501 alin. (1) noul Cod Civil ar rezulta că şi drepturile reale principale sunt supuse prescripţiei extinctive, dacă legea nu dispune altfel. Cu toate acestea, în această materie există prevederi legale care declară anumite drepturi reale ca fiind imprescriptibile extinctiv, astfel încât majoritare sunt acţiunile reale imprescriptibile extinctiv.
Astfel, următoarele acţiuni reale sunt imprescriptibile extinctiv:
- acţiunea în revendicare (imobiliară sau mobiliară) întemeiată pe dreptul de proprietate privată, afară de cazul în care prin lege se dispune în mod expres altfel [art. 563 alin. (2) noul Cod Civil]. Prin intermediul acţiunii în revendicare, proprietarul care nu are posesia unui bun individual determinat solicită instanţei să i se recunoască dreptul de proprietate asupra bunului respectiv şi să (re)dobândească posesia lui de la cel care îl stăpâneşte fără a fi proprietar. Acţiunea în revendicare este mobiliară sau imobiliară, după cum se revendică un bun mobil sau un bun imobil. Se poate distinge între acţiunea în revendicarea unui bun proprietate privată, pe de o parte, iar, pe de altă parte, acţiunea în revendicarea unui bun proprietate publică;
- acţiunea în revendicare imobiliară sau mobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate publică, indiferent că titularul dreptului de proprietate publică este statul sau o unitate administrativ-teritorială [art. 136 alin. (2) din Constituţie, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 şi art. 865 alin. (3) C. civ.]. Este de reţinut că acţiunea în revendicarea unui bun proprietate publică este imprescriptibilă extinctiv în toate cazurile, chiar şi în acelea în care, potrivit unor dispoziţii speciale, acţiunea in revendicarea unui bun proprietate privată ar fi supusă prescripţiei extinctive.;
- acţiunea care are ca obiect stabilirea dreptului de trecere pe fondul vecinului în favoarea proprietarului fondului care este lipsit de acces la calea publică [art. 617 alin. (3) noul Cod Civil];
- acţiunea de partaj, adică acţiunea prin care se cere împărţirea bunurilor aflate în proprietate comună (art. 669 C. civ.);
- acţiunea negatorie (art. 564 noul Cod Civil) Acţiunea negatorie este aceea prin care proprietarul unui bun (sau o altă persoană care ar justifica un interes propriu) cheamă în judecată pe cel care pretinde că este titularul unui drept real principal asupra bunului respectiv, contestând existenţa acestuia, deci acţiunea prin care reclamantul solicită încetarea exercitării de către pârât a unui dezmembrământ al dreptului de proprietate privată. Se observă că, prin intermediul acţiunii negatorii, se apără însuşi dreptul de proprietate
- acţiunea confesorie prin care se urmăreşte apărarea unui drept de superficie (art. 696 noul Cod Civil). Prin acţiunea confesorie, reclamantul urmăreşte apărarea unui dezmem-brământ al dreptului de proprietate privată, deci prin intermediul acestei acţiuni se apără dreptul de superficie, uzufruct, uz, abitaţie şi servitute.;
- acţiunea în grăniţuire. Acţiunea în grăniţuire este acţiunea în justiţie prin care proprietarul unui teren, în contradictoriu cu proprietarul terenului vecin, solicită instanţei reconstituirea hotarului dintre cele două terenuri şi fixarea semnelor corespunzătoare.
Imprescriptibilitatea acţiunii în grăniţuire ar decurge din caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, fiind practic vorba de un atribut ai dreptului de proprietate asupra unui teren; în alte cuvinte, prin acţiunea în grăniţuire se apără însuşi dreptul de proprietate asupra terenului, deci, soluţia dată cu privire la imprescriptibilitatea acţiunii în revendicare imobiliară trebuie dată şi în privinţa acţiunii în grăniţuire;
- petiţia de ereditate (art. 1130 noul Cod Civil).
în schimb, următoarele acţiuni reale sunt supuse prescripţiei extinctive:
- acţiunea în revendicare imobiliară în cazurile prevăzute de art. 572 noul Cod Civil (avulsiunea) şi de art. 520 C.pronoul Cod Civil (revendicarea imobilului adjudecat în cadrul procedurii de urmărire silită imobiliară), în ambele situaţii cu excepţia cazului când imobilul revendicat este proprietate publică;
- acţiunea în revendicarea animalelor domestice rătăcite pe terenul altuia [art. 576 alin. (1) noul Cod Civil];
- acţiunea confesorie prin care se urmăreşte apărarea dreptului de uzufruct [art. 746 alin. (1) lit. e) noul Cod Civil), a dreptului de uz sau de abitaţie (art. 754 noul Cod Civil) şi a dreptului de servitute [art. 770 alin. (1) lit. f) noul Cod Civil];
- acţiunea în apărarea dreptului de administrare, a dreptului de concesiune şi a dreptului de folosinţă cu titlu gratuit [art. 870, art. 873 şi art. 875, raportate la art. 2501 alin. (1) noul Cod Civil].O altă acţiune reală supusă prescripţiei extinctive este şi acţiunea posesorie [art. 951 alin. (1) noul Cod Civil], însă, prin intermediul acesteia, reclamantul nu urmăreşte apărarea unui drept real, ci numai a posesiei, ca stare de fapt care produce efecte juridice.
Domeniul prescripţiei extinctive în cadrul drepturilor nepatrimoniale
Principiul imprescriptibilităţii drepturilor nepatrimoniale
Prin acest principiu se desemnează acea regulă de drept potrivit căreia protecţia drepturilor nepatrimoniale, pe calea acţiunii în justiţie, nu este limitată în timp, putându-se obţine oricând.
Principiul imprescriptibilităţii drepturilor nepatrimoniale este consacrat expres de art. 2502 alin. (2) pct. 1 noul Cod Civil, care însă admite şi excepţii pentru care trebuie să existe dispoziţie legală expresă.
Principiul în discuţie este justificat de caracterul perpetuu al drepturilor nepatrimoniale şi de împrejurarea că astfel de drepturi sunt inseparabile de persoana fizică sau juridică.
Cu titlu exemplificativ, menţionăm că sunt imprescriptibile extinctiv, deoarece au caracter nepatrimonial: acţiunea privind apărarea dreptului la nume sau a dreptului la pseudonim [art. 254 alin. (2) şi alin. (3) noul Cod Civil], acţiunea în contestarea existenţei împrejurărilor care să facă aplicabilă prezumţia de paternitate (art. 434 noul Cod Civil), (S-a decis că, în cazul acţiunii în contestarea filiaţiei din căsătorie, nu pot fi aplicate dispoziţiile de excepţie referitoare la prescriptibilitatea acţiunii în tăgăduirea paternităţii (acţiunea prin care se urmăreşte înlăturarea prezumţiei de paternitate, întrucât este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului), deci, o asemenea acţiune este imprescriptibilă extinctiv - C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 520/1997, în C.P.J.C. 1993-1998, p. 126.) , acţiunea în contestarea recunoaşterii voluntare de maternitate sau de paternitate (art. 420 noul Cod Civil), acţiunea în contestarea filiaţiei atunci când filiaţia rezultă din certificatul de naştere fără însă a exista o folosinţă a stării civile conformă cu acest certificat (art. 421 C.civ), acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de mamă [art. 423 alin. (4) noul Cod Civil], acţiunea în stabilirea paternităţii introdusă în timpul vieţii copilului [art. 427 alin. (1) noul Cod Civil], acţiunea în tăgada paternităţii introdusă de către copil [art. 433 alin. (2) noul Cod Civil], acţiunea în tăgada paternităţii introdusă de către cel care se pretinde tată biologic [art. 432 alin. (2) teza I noul Cod Civil], acţiunea prin care se solicită înregistrarea tardivă a naşterii, acţiunea prin care se solicită desfiinţarea, modificarea sau completarea unui act de stare civilă sau unei menţiuni de pe acesta etc.
Excepţii de la principiul imprescriptibilităţii drepturilor nepatrimoniale
Următoarele acţiuni, deşi au un obiect nepatrimonial, sunt, totuşi, prescriptibile extinctiv:
- acţiunea în nulitatea relativă a unui act juridic civil nepatrimonial [art. 1249 alin. (2) noul Cod Civil] (Calificarea acţiunii în declararea nulităţii unui act juridic patrimonial ca acţiune nepatrimonială ar fi greşită, de vreme ce o asemenea acţiune are ca scop desfiinţarea actului juridic patrimonial şi, pe cale de consecinţă, readucerea dreptului real sau de creanţă în patrimoniul în care a existat înainte de încheierea acelui act, iar aceasta indiferent dacă se solicită sau nu şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea eventualelor prestaţii executate în temeiul actului desfiinţat. în acest sens, a se vedea şi I.C.C.J., S.U., dec. 32/2008, publicată în M.Of. nr. 830 din 10 decembrie 2008, conform căreia „sunt evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare”.);
- acţiunea în nulitatea relativă a căsătoriei [art. 301 alin. (1) noul Cod Civil];
- acţiunea în nulitatea relativă a recunoaşterii copilului [art. 419 alin. (2) noul Cod Civil];
- acţiunea în tăgăduirea paternităţii atunci când este introdusă de soţul mamei sau moştenitorii acestuia (art. 430 noul Cod Civil), mamă sau moştenitorii acesteia (art. 431 noul Cod Civil), precum şi de către moştenitorii tatălui biologic [art. 432 alin. (2) teza a ll-a noul Cod Civil];
- acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de mamă, atunci când este pornită după decesul copilului de către moştenitorii acestuia [art. 423 alin. (5) noul Cod Civil];
- acţiunea în stabilirea paternităţii, atunci când este pornită după decesul copilului de către moştenitorii acestuia [art. 427 alin. (2) noul Cod Civil şi art. 423 alin. (5) noul Cod Civil];
