Donația indirectă
| Comentarii |
|
donația indirectă, donaţiile indirecte sunt acte juridice fundamentate pe intenţia de a gratifica (animus donandi), dar înfăptuite pe calea unui alt act juridic, diferit de contractul de donaţie.
Spre deosebire de donaţia deghizată, în care contractul aparent nu corespunde voinţei reale a părţilor (fiind fictiv), în cazul donaţiei indirecte, actul perfectat (prin care se realizează o liberalitate) este cel voit de părţi.
Strict juridic, donaţiile indirecte sunt liberalităţi efectuate pe calea altor acte juridice (neasimilate sensului comun dat contractului de donaţie).
Pentru acest considerent, donaţiile indirecte nu sunt supuse regulilor de formă cerute de lege pentru validitatea donaţiei, fiind o excepţie de la principiul solemnităţii donaţiei. în schimb, donaţiile indirecte sunt supuse regulilor de fond aplicabile acestei liberalităti.
Actele juridice prin care se realizează donaţii indirecte sunt numeroase, însă cele mai uzitate sunt: renunţarea la un drept, procurarea de fonduri în cadrul unui contract de vânzare-cumpărare, remiterea de datorie şi stipulaţia în favoarea unei terţe persoane.
Renunţarea la un drept constituie o donaţie indirectă ori de câte ori se fundamentează pe animus donandi. De exemplu, renunţarea uzufructuarului la dreptul său de uzufruct pentru a întregi dreptul nudului proprietar, renunţarea comoştenitorului la drepturile sale succesorale pentru a profita celorlalţi moştenitori etc.
De menţionat că între renunţare şi donaţie (ca instituţii de drept civil) există un raport juridic de interdependenţă, în care însă donaţia este de fapt un simplu accesoriu al operaţiei principale (care este renunţarea).
Pentru a produce efectele unei donaţii indirecte, renunţarea trebuie să fie însă
pur abdicativă, deoarece dacă s-ar face, de exemplu, în favoarea unuia dintre co-moştenitorii existenţi, prin aceasta s-ar realiza practic o acceptare a moştenirii şi o transmitere a acesteia către persoana avută în vedere.
per a contrario, dacă renunţarea ar fi translativă de drepturi (şi nu pur abdicativă), actul juridic trebuie să îmbrace forma autentică prevăzută de art. 1011 alin. 1 Noul cod civil pentru donaţii.
Remiterea de datorie constituie un mijloc voluntar de stingere a unei obligaţii şi reprezintă renunţarea cu titlu gratuit a creditorului la valorificarea unui drept de creanţă pe care îl are împotriva debitorului său.
Renunţarea creditorului la valorificarea dreptului său nu este un act unilateral, ci un contract, în sensul că presupune acceptarea din partea debitorului. Efectul principal al încheierii contractului este stingerea raportului de obligaţie. Drept consecinţă, debitorul realizează un folos gratuit, o îmbogăţire care corespunde cu valoarea creanţei pe care ar trebui să o plătească creditorului.
Când remiterea de datorie se realizează prin acte între vii, ea poate fi făcută prin orice formă: scrisă, verbală sau chiar tacită (atunci când rezultă din anumite fapte ale creditorului), deci nu este supusă formei autentice.
Remiterea de datorie poate fi făcută şi pentru moarte, printr-un legat, pe care debitorul poate sau nu să îl accepte (caz în care trebuie să îmbrace formele cerute de lege pentru testamente).
în ceea ce priveşte proba remiterii de datorie, aceasta urmează regulile generale de dovadă ale actelor juridice. Astfel, creditorul poate elibera debitorului o chitanţă prin care recunoaşte efectuarea plăţii, deşi în realitate plata nu s-a făcut.
Stipulaţia în favoarea unei terţe persoane, stipulaţia pentru altul este un contract prin care o persoană, numită promitent, se obligă faţă de altă persoană, numită stipulant, să execute o anumită prestaţie în folosul unei terţe persoane, numită beneficiar, care nu participă şi nici nu este reprezentată la încheierea contractului.
Stipulaţia în favoarea unei terţe persoane, făcută cu intenţia de a gratifica (donând/ causa), reprezintă tot o donaţie indirectă.
Atunci când stipulaţia în favoarea unei terţe persoane este o donaţie indirectă, ea este scutită de forma solemnă impusă donaţiilor.
Aplicaţiile practice ale stipulaţiei pentru altul sunt: contractul de rentă viageră în folosul unui terţ, donaţia cu sarcină în folosul unei terţe persoane, contractul de asigurare asupra vieţii, contractul de asigurare de răspundere civilă etc.
De precizat că, dacă stipulaţia făcută donandi causa este prevăzută în cadrul unei donaţii directe (donaţie dublă făcută printr-un singur act juridic), contractul va fi guvernat de regulile aplicabile donaţiilor (formă autentică etc.). Numai în privinţa sarcinii stipulate, care este o donaţie indirectă grefată pe o donaţie directă, se vor aplica regulile specifice stipulaţiei pentru altul (în principal, lipsa formei solemne).
Citește mai mult
banilor dati de mine o suma impreuna cu care eu si sotia mea i-am cumparat un alt apartament, in care locuieste in prezent.As vrea sa stiu ce drepturi am la partaj?