Dreptul autonom
| Comentarii |
|
drept autonom, spre deosebire de dreptul care emană de la stat, „dreptul autonom” provine de la formațiuni sociale care au fie un caracter economic (de exemplu, cooperativele, corporații economice), fie caracter social (de exemplu, sindicate profesionale), fie un caracter științific, cultural-sportiv (de exemplu, asociațiile științifice, federațiile sportive). Ca exemplu pot fi date: Centrocoop-Uniunea Națională a Cooperației de Consum, Asociația Sportivă „PHOENIX” Ceptura-Prahova, Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual etc.
Aceste formațiuni se supun, cât privește organizarea lor interioară și modalitatea de înființare legislației naționale, normelor generale, de proveniență statală, dar ele au competența de a elabora o seamă de norme care reglementează ordinea lor interioară. Tocmai această competență a lor de a elabora norme privind ordinea lor interioară le conferă o anumită „autonomie”. De exemplu, Statutul avocaților, publicat în Monitorul Oficial nr. 898 din 19 decembrie 2011, Statutul notarilor publici, publicat în Monitorul Oficial nr. 13 din 14 ianuarie 2000, Statutul Ce-trocoop, aprobat prin Hotărârea nr. 3 din 23 februarie 2007 la Congresul Extraordinar de la Sovata și autentificat notarial cu nr. 767/13.03.2007. Și aceste norme specifice urmează procedura normală de aducere la cunoștința publicului. Fiind aduse la cunoștința publicului, instanțele judecătorești pot să se pronunțe, în baza acestor acte normative, asupra litigiilor ivite.
Autorul A. F. Măgureanu arată că, în afara acestor reglementări cu caracter general provenite de la stat, formațiunile amintite se bucură de o largă autonomie, aceasta manifestându-se și regăsindu-se în norme proprii, norme care stabilesc ordinea lor interioară și care îmbracă forma unor statute, regulamente, cutume. Toate aceste norme, pentru a fi aplicate în cazul soluționării unor litigii, trebuie mai întâi să fie recunoscute de instanțe. Ele se regăsesc sub titulatura de „drept autonom”. După cum arată prof. S. Popescu, izvoarele „dreptului autonom" sunt subsidiare, în raport cu izvoarele de proveniență statală, cărora li se subordonează.
