Tratatul internațional
| Comentarii |
|
tratatul internațional, 1. Introducere. Noțiune. Definiție 2. Observații esențiale. Trăsături 3. Denumirea tratatelor 4. Concordatul - tratatul încheiat de Vatican 5. Obiectul tratatului 6. Structura tratatului 7. Idei principale
1. Introducere. Noțiune. Definiție
Tratatul, alături de cutumă constituie izvoarele principale ale dreptului internațional. Importanța sa normativă joacă un rol primordial, fapt care reiese și din Preambulul Cartei ONU, în care se vorbește despre respectarea „obligațiilor decurgând din tratate și alte izvoare de drept internațional”.
În prezent, tratatul reprezintă cel mai sigur și important mijloc prin care statele lumii înțeleg să-și reglementeze relațiile reciproce. Față de cutumă, tratatul prezintă numeroase avantaje de ordin practic, cum ar fi:
> caracter scris;
> operativitate;
> precizie;
> posibilitatea stabilirii limitelor de aplicabilitate în timp și spațiu
Definiția tratatului
În sens larg, trebuie să rezervăm denumirea de „tratat” tuturor tratatelor încheiate între membrii comunității internaționale și destinate a produce anumite efecte juridice.
În doctrina românească, prof. Gh. Moca definește tratatul ca fiind „orice acord între două sau mai multe subiecte de drept internațional, reglementat de dreptul internațional și destinat să producă efecte juridice’’.
Conform art. 2 al Convenției de la Viena din 1969 asupra dreptului tratatelor, prin tratat se înțelege orice acord internațional încheiat în scris între state și reglementat de dreptul internațional, consemnat în unul sau mai multe instrumente conexe și indiferent de denumirea sa particulară.
În prezent, art. 1 lit. a) din Legea nr. 590/2003 definește tratatul ca fiind actul juridic, indiferent de denumire sau de formă, care consemnează în scris un acord la nivel de stat, la nivel guvernamental sau la nivel departamental, având scopul de a crea, de a modifica ori de a stinge drepturi și obligații juridice sau de altă natură, guvernat de dreptul internațional public și consemnat într-un instrument unic ori în două sau în mai multe instrumente conexe.
2. Observații esențiale. Trăsături
1. Acordul internațional va fi recunoscut ca tratat în funcție de situația juridică a părților semnatare. Deci un acord internațional poate fi recunoscut ca tratat numai dacă părțile semnatare sunt state ori alte subiecte de drept internațional, ca, de pildă, organizațiile internaționale;
2. Tratatul este reglementat de dreptul internațional;
3. Tratatul este generator de efecte juridice, el creează drepturi și obligații pentru părțile semnatare.
3. Denumirea tratatelor
Tratatul reprezintă termenul generic prin care este desemnat orice acord internațional. Potrivit art. 2 din Convenția de la Viena * » din 1969, termenul „tratat” desemnează orice acord internațional, „indiferent de denumirea sa particulară”.
Cel mai des întâlnite denumiri sunt acelea de tratat, convenție, acord internațional.
E. Satow analizează, cu diferențieri și exemple, optsprezece asemenea denumiri: tratat, convenție, acord, protocol, declarație, schimb de note, pact, constituție, cartă, statut, regulamente, concordat, articole adiționale, act, act general, act final, modus vivendi, compromis de arbitraj.
De exemplu:
1. Denumirea de tratat este dată, de obicei, actelor prin care sunt reglementate domenii importante ale relațiilor internaționale politice (de exemplu, tratatele de pace, de prietenie, de arbitraj și conciliere) sau economice (de exemplu, de comerț și navigație);
2. Prin convenție se reglementează relațiile dintr-un domeniu special ca, de exemplu, Convenția din 1936 de la Montreux privind regimul strâmtorilor Mării Negre sau Convenția de la Viena din 1969 asupra dreptului tratatelor;
3. Statutul este denumirea dată actelor prin care se constituie organizații sau organisme internaționale sau se stabilește un regim internațional (de exemplu, Statutul Dunării din 1921, Statutul Curții Internaționale de Justiție din 1945);
4. Protocolul este o denumire aplicată documentelor accesorii la un tratat, pentru a-l preciza, aplica, prelungi, completa, modifica. Poate fi și un act juridic de sine stătător ca, de exemplu, Protocolul de la Geneva din 1925 pentru interzicerea folosirii gazelor asfixiante, toxice sau a mijloacelor bacteriologice; se denumesc protocoale și punctele de vedere privind dezbaterile unor conferințe sau privind constatarea schimbului sau depunerii instrumentelor de ratificare;
5. Modus vivendi este actul care urmărește reglementarea provizorie a unor probleme, încheiate de obicei cu intenția de a-l înlocui ulterior printr-un tratat sau prin acord pe o durată mai îndelungată.
4. Concordatul - tratatul încheiat de Vatican
Statul Papal a luat ființă în secolul VIII, atunci când Papa pune stăpânire pe fostele stăpâniri bizantine din Italia centrală și face din Roma centrul politic și religios al Bisericii Catolice. În anul 1870, trupele italiene au ocupat Roma și declară acest oraș capitala Italiei.
Statul Vatican ia ființă prin Tratatul de la Lateran din 11 februarie 1929 (devenit art. 7 al Constituției Italiene din 1947), când statul italian recunoaște Vaticanului proprietatea exclusivă și jurisdicția suverană asupra unui cartier din nord-vestul Romei. Se mai recunoaște caracterul neutru și inviolabil al acestui teritoriu, exercitarea dreptului de reprezentare diplomatică.
În prezent, Vaticanul reprezintă o entitate ce se manifestă în planul relațiilor internaționale, este subiect de drept internațional și are drepturi și obligații internaționale în domenii limitativ prevăzute. Vaticanul are relații diplomatice cu mai multe state ale lumii, printre care și România. Vaticanul încheie cu statele tratate internaționale care poartă denumirea de concordat, prin care se reglementează probleme cu caracter religios.
În final, precizăm că, potrivit art. 14 al Convenției de la Viena din 1961 privind relațiile diplomatice, nunții papali sunt asimilați ambasadorilor, iar internunții - miniștrilor plenipotențiari.
5. Obiectul tratatului
Obiectul tratatului îl reprezintă raporturile juridice internaționale create prin norme stabilite de tratat. Tratatele sunt documente destinate să producă efecte juridice care constau în crearea de drepturi și obligații pentru subiectele de drept internațional care le încheie, în confirmarea sau consolidarea unei situații juridice ori în atribuirea unui statut juridic.
Este de esența oricărui tratat internațional și ține de însăși existența tratatului asumarea de obligații juridice de către state. Astfel, de pildă, comunicatele șefilor de state sau documentele ce expun rezultatele conferințelor internaționale, oricât de importante ar fi, nu se vor ridica la nivelul tratatului internațional.
6. Structura tratatului
a. Preambulul, partea introductivă a tratatului, conține:
> Părțile contractante;
> Expunerea motivelor ce au determinat semnarea tratatului;
> Scopul și obiectul acestuia.
b. Dispozitivul reprezintă totalitatea articolelor înglobate de tratat. În funcție de mărimea tratatului, textul acestuia redat prin articole poate fi grupat pe titluri, capitole, secțiuni.
c. Clauzele finale conțin precizări ce vizează data intrării în vigoare a tratatului, iar dacă avem de a face cu un tratat limitat, termenul la care acesta iese din vigoare. De asemenea, dispozițiile finale conțin informații despre data și locul încheierii convenției, despre posibilitatea de aderare și despre condițiile de aderare.
d. Anexele, de pildă, hărțile de delimitare, schițe etc., există doar dacă este necesar și ele fac parte integrantă din tratatul internațional.
7. Idei principale
> Izvoarele dreptului sunt moduri de formare a normei juridice;
> Legile sunt constituționale sau ordinare și ocupă locul central în sistemul normativ;
> Cutuma este forma primitivă și originară a dreptului și reprezintă dreptul stabilit printr-o practică prelungită;
> Jurisprudența cuprinde totalitatea hotărârilor judecătorești ale instanțelor de toate gradele;
> Jurisprudența reprezintă principalul izvor formal de drept în sistemele de common law,
> Doctrina înseamnă dreptul astfel cum reiese din lucrările de specialitate juridică;
> Principala atribuție a doctrinei juridice o reprezintă interpretarea dreptului;
> Dreptul autonom nu emană de la stat, ci provine de la diverse formațiuni sociale;
> Tratatul este principalul izvor de drept internațional.
