Exercitarea drepturilor subiective civile. Abuzul de drept
| Comentarii |
|
exercitarea drepturilor subiective civile. abuzul de drept, dreptul subiectiv civil nu trebuie confundat cu exerciţiul lui. Regula este că exercitarea unui drept subiectiv civil nu este obligatorie, fiind lăsată la latitudinea titularului acestuia.
Exercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de următoarele principii-.
- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu respectarea legii şi a moralei [art. 14 alin. (1) C.civ.];
- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat în limitele sale externe, atât de ordin material (de exemplu, proprietarul unui teren nu poate să construiască dincolo de linia vecinătăţii), cât şi de ordin juridic (spre exemplu, creditorul nu poate pretinde debitorului său mai mult decât acesta îi datorează);
- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat în limitele sale interne, adică numai potrivit scopului economic şi social în vederea căruia este recunoscut de lege, iar nu în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe [art. 15 C.civ.];
- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună-credinţă [art. 57 din Constituţie, art. 14 alin. (1) C.civ.].
Aceste patru principii sunt cumulative, în exercitarea drepturilor subiective civile nefiind suficientă respectarea numai a unuia sau a unora dintre ele. Numai dacă dreptul subiectiv civil este exercitat cu respectarea celor patru principii menţionate mai sus, îşi va dovedi exactitatea adagiul qui suo iure utitur, neminem laedit (cine îşi exercită dreptul său nu vatămă pe nimeni).
în legătură cu exercitarea drepturilor subiective civile se pune şi problema abuzului de drept.
Abuzul de drept vizează numai ultimele două principii dintre cele patru enumerate mai sus, deci se poate vorbi de un abuz de drept atunci când titularul acestuia, cu rea-credinţă, îl deturnează de la finalitatea lui, astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 15 C.civ.
Se observă că abuzul de drept nu înseamnă depăşirea limitelor externe, de ordin material sau juridic, ale dreptului respectiv, ipoteză în care am fi în prezenţa unui fapt juridic săvârşit fără drept, ci numai depăşirea limitelor interne ale dreptului subiectiv civil. Deci, existenţa dreptului subiectiv civil nu trebuie confundată cu modul în care este exercitat un drept subiectiv civil care există.
Orice abuz de drept presupune două elemente constitutive, şi anume:
- un element subiectiv, ce constă în exercitarea cu rea-credinţă a dreptului subiectiv civil;
- un element obiectiv, care constă în deturnarea dreptului subiectiv de la scopul pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea sa legală, faptul săvârşit neputând fi explicat printr-un motiv legitim.
Pentru a caracteriza exerciţiul unui drept subiectiv civil ca abuziv, este necesar să fie îndeplinite următoarele cerinţe:
- să existe un drept subiectiv civil, ceea ce presupune, printre altele, respectarea limitelor externe ale dreptului;
- autorul abuzului să fie titularul dreptului subiectiv civil în cauză şi să fie capabil să îl exercite. Această condiţie este uşor de justificat, având în vedere că, prin ipoteză, abuzul de drept presupune folosirea (exerciţiul) dreptului respectiv, ceea ce înseamnă că persoana despre care se afirmă că a săvârşit un abuz de drept trebuie, în primul rând, să aibă acel drept, iar, în al doilea rând, să fie în măsură să îl exercite;
- dreptul să fie dirijat spre realizarea unui alt scop decât acela pentru care a fost recunoscut de lege, adică titularul să îşi exercite dreptul subiectiv civil în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil etc.;
- dreptul să fie exercitat cu rea-credinţă.
S-a considerat că sancţionarea abuzului de drept ar consta, de regulă, în refuzul concursului forţei de constrângere a statului, în sensul că organul de jurisdicţie, constatând că este în prezenţa exercitării abuzive a unui drept subiectiv civil, nu va admite cererea titularului acelui drept (nu va admite cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată dacă abuzul de drept provine de la reclamant, respectiv va înlătura apărarea pârâtului dacă abuzul de drept provine de la acesta).111 în ceea ce ne priveşte, apreciem că, în lipsa unui text de lege expres în acest sens, această soluţie este discutabilă; respingerea cererii titularului dreptului subiectiv civil exercitat abuziv va interveni, eventual, în temeiul unor dispoziţii legale exprese, iar nu în baza simplei exercitări abuzive a dreptului.
în opinia noastră, sancţiunea cu caracter general a exercitării abuzive a unui drept subiectiv civil constă în obligarea autorului abuzului, dacă este cazul, la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său, potrivit regulilor ce guvernează răspunderea civilă delictuală. Alte sancţiuni, cu caracter special, ar putea să intervină numai dacă ar fi prevăzute în mod expres de o normă specială.
