Efectele contractului de asigurare cu privire la raporturile de coasigurare
| Comentarii |
|
efectele contractului de asigurare cu privire la raporturile de coasigurare, coasigurarea este operaţiunea prin care doi sau mai mulţi asigurători subscriu acelaşi risc, fiecare asumându-şi o cotă-parte din acesta (art. 2 pct. 8 din Legea nr. 32/2000). Potrivit normei legale menţionate, de esenţa coasigurării este contractarea aceluiaşi sau aceloraşi riscuri de către doi sau mai mulţi asigurători. Mai exact, suntem în prezenţa coasigurării în ipoteza în care riscul este subscris de mai mulţi asigurători. Dacă sunt mai mulţi asigurători, dar s-au contractat riscuri diferite,
nu suntem în prezenţa coasigurării, ci a unor asigurări de sine stătătoare. De exemplu, dacă practicianul în insolvenţă are o asigurare de profesie şi una de răspundere pentru pagubele produse prin accidente de vehicule nu suntem în prezenţa coasigurării, chiar dacă sunt încheiate de asigurători diferiţi, pentru că nu sunt contractate aceleaşi riscuri, deşi ambele asigurări sunt de răspundere civilă faţă de terţi.
Legea obligă pe asigurat să declare existenţa altor asigurări pentru acelaşi bun la asigurători diferiţi, atât la încheierea contractului de asigurare, cât şi pe parcursul executării acestuia [art. 2219 alin. (1) C. civ.]. Dacă asiguratul nu-şi respectă obligaţia de informare a existenţei mai multor asigurări asupra aceluiaşi risc, consecinţele diferă după cum asiguratul a fost de rea sau de bună-credinţă la încheierea contractului sau la momentul producerii riscului asigurat. Asiguratul de bună-cre-dinţă va beneficia de indemnizaţie, potrivit cotelor subscrise din risc, iar asiguratul de rea-credinţă, va suporta sancţiunea nulităţii relative a contractului, datorită intenţiei de fraudare a dispoziţiilor legale şi a intereselor asigurătorului.
Potrivit principiilor care guvernează coasigurarea, în caz de daună fiecare asigurător va despăgubi proporţional cu cota-parte din riscul subscris. Legea nu prevede în mod expres o acţiune a terţului păgubit împotriva coasigurătorilor de răspundere civilă, dar nici nu era necesar, deoarece şi coasigurarea este tot o asigurare, dar cu mai mulţi asigurători ai aceluiaşi sau aceloraşi riscuri.
Efectele coasigurării sunt detaliat reglementate în cazul asigurării pentru pagube produse prin accidente de vehicule. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 136/1995, în cazul în care, pentru acelaşi proprietar de vehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportă în părţi egale de către toţi asigurătorii. Despăgubirea se va plăti integral de către asigurătorul la care s-a adresat persoana păgubită, urmând ca acesta să se îndrepte împotriva celorlalţi asigurători pentru recuperarea părţii de despăgubire, plătită în numele acestora. Faţă de caracterul normei juridice posibilitatea solicitării integrale a despăgubirilor nu poate fi cerută decât în cazul asigurărilor de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, însă credem că în viitor legiuitorul ar trebui să extindă această normă de favoare pentru toate asigurările de răspundere civilă. Aceasta pentru că, potrivit legislaţiei în vigoare, coasigurarea nu creează raporturi de solidaritate între coasigurători.
