Efectele (raporturile) contractului de asigurare între asigurat şi reasigurător
| Comentarii |
|
efectele (raporturile) contractului între asigurat şi reasigurător, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 17 din Legea nr. 32/2000, reasigurarea reprezintă asigurarea asigurătorului. în concret, reasigurarea este operaţiunea prin care asigurătorul se asigură la rândul lui la alţi asigurători. La fel ca şi raporturile de asigurare, şi raporturile de reasigurare se nasc tot în temeiul unui contract, evident de reasigurare. în consecinţă, raporturile de reasigurare sunt tot contractuale şi nu legale. Dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 136/1995 prevede în mod expres că, în operaţiunile de reasigurare, raporturile dintre reasigurat şi reasigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de reasigurare.
O altă particularitate a reasigurării din punctul de vedere al părţilor contractante este aceea că este rezervată doar asigurătorilor. Ca atare, cu excepţia societăţilor de asigurare, alte entităţi juridice nu pot fi părţi ale raporturilor de reasigurare. Se pot da în reasigurare toate riscurile subscrise de asigurătorul contractant sau doar o parte a acestora, de exemplu cele mai periculoase, cum sunt cele de mediu, aviatice, nucleare etc. în toate cazurile însă, indiferent de forma în care se înfăţişează reasigurarea, asiguratul nu este parte în contractul de reasigurare. Consecinţa ce se desprinde de aici este aceea că, în cazul survenirii evenimentului asigurat, nici asiguratul, nici terţul păgubit, nici o altă persoană decât societatea de asigurare nu are acţiune împotriva reasigurătorului. Aceasta, pe de o parte datorită principiilor contractelor sinalagmatice care produc efecte juridice doar între părţile contractante şi, pe de altă parte, spre deosebire de raporturile de asigurare, legiuitorul nu recunoaşte o acţiune directă împotriva reasigurătorului nici asiguratului nici terţului păgubit.
Legislaţia asigurărilor nu prevede dar, în temeiul reglementărilor din dreptul comun, nu este exclusă acţiunea oblică a asiguratului sau terţului păgubit, după caz, împotriva reasigurătorului în caz de pasivitate a asigurătorului. Dar şi aceasta doar în ipoteza în care asigurătorul nu dispune de resurse necesare despăgubirii şi se înţelege că nici nu-l acţionează pe reasigurător. în caz de faliment al societăţii de asigurare reasigurată, despăgubirile aferente riscurilor sau părţii din acestea subscrise de reasigurător vor fi valorificate de către lichidator.
Prin urmare, doar societatea de asigurare are acţiune împotriva reasigurătorului. Nu este exclusă posibilitatea chemării în procesul intentat de asigurat sau terţul păgubit împotriva asigurătorului de răspundere civilă şi a reasigurătorului acestuia. Neîndoielnic că această posibilitate o are doar asigurătorul, ca pentru cazul în care va cădea în pretenţii faţă de asigurat sau terţul păgubit să fie obligat şi reasigurătorul în limitele riscurilor date în reasigurare.
