Regresul asigurătorului
Comentarii |
|
regresul asigurătorului, în anumite cazuri, asigurătorul poate recupera sumele plătite cu titlu de indemnizaţie sau despăgubiri de la persoanele vinovate de producerea cazului asigurat, subrogându-se în drepturile asiguratului sau ale terţului dezdăunat, după caz.
Cu valoare de principiu, Noul Cod Civil, în art. 2210 alin. (1), dispune că în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane.
Ca aplicaţii concrete ale dreptului de regres sau de recuperare a indemnizaţiei plătite, merită a fi reţinute, de pildă, prevederile art. 58 din aceeaşi Lege nr. 136/1995, cu privire la asigurarea obligatorie R.C.A., potrivit cărora asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri:
a) accidentul a fost produs cu intenţie;
b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă astfel de fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie;
c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încerca să se sustragă de la urmărire;
d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus vehiculul fără consimţământul asiguratului.
Tot astfel, în materia asigurărilor de malpraxis medical, art. 666 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii stipulează că recuperarea prejudiciilor de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei se poate realiza în următoarele cazuri:
a) vătămarea sau decesul este urmare a încălcării intenţionate a standardelor de asistenţă medicală;
b) vătămarea sau decesul se datorează unor vicii ascunse ale echipamentului sau a instrumentarului medical sau a unor efecte secundare necunoscute ale medicamentelor administrate;
c) atunci când vătămarea sau decesul se datorează atât persoanei responsabile, cât şi unor deficienţe administrative de care se face vinovată unitatea medicală în care s-a acordat asistenţa medicală sau ca urmare a neacordării tratamentului adecvat stabilit prin standardele medicale recunoscute sau alte acte normative în vigoare, persoana îndreptăţită poate să recupereze sumele plătite drept despăgubiri de la cei vinovaţi, alţii decât persoana responsabilă, proporţional cu partea de vină ce revine acestora;
d) asistenţa medicală a părţii vătămate sau a decedatului s-a făcut fără consimţământul acestuia, dar în alte împrejurări decât cele prevăzute la alin. (1) al art. 666.
După cum se poate observa, recuperarea sumelor plătite se poate face atât de la terţele persoane responsabile de survenirea riscului asigurat, cât şi de la însuşi asiguratul, în cazurile expres prevăzute de normele legale.
Obiectul regresului sau a dreptului de recuperare, după caz, constă în sumele plătite de asigurător cu titlu de indemnizaţie ori despăgubire, precum şi în cheltuielile de judecată sau de altă natură suportate de societatea de asigurare subroga-toare.
Sub imperiului reglementărilor vechiului cod civil şi al Codului comercial, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că natura juridică a acţiunii în regres exercitate de asigurător (societate de asigurare) împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comercială, iar nu civilă. Soluţia a fost pronunţată în legătură cu acţiunea de regres a asigurătorului ca urmare a accidentelor de autovehicule, deci în legătură cu forma de asigurare R.C.A., însă datorită raţiunilor cuprinse în considerente socotim că nu există impedimente pentru extinderea acesteia asupra tuturor situaţiilor de regres/recuperare a asigurătorului de la persoanele responsabile de producerea cazului asigurat.
în încheiere, reiterăm precizarea făcută în rândurile anterioare’, că regresul asigurătorului nu se confundă cu circumstanţele şi cazurile legale sau convenţionale de excludere de la despăgubire, deoarece, în prima ipoteză, asigurătorul plăteşte indemnizaţia/despăgubirea de asigurare, dar o recuperează de la persoanele responsabile, iar în cea de-a doua situaţie, societatea de asigurare este absolvită de răspundere.