Elementele corporale ale fondului de comerţ
| Comentarii |
|
elementele corporale ale fondului de comerţ, principalele elemente corporale ale fondului de comerţ sunt bunurile imobile şi bunurile mobile corporale.
Bunurile imobile
în ştiinţa dreptului comercial se susţine că atunci când bunurile imobile sunt strâns legate de activitatea comercială şi devin indispensabile exercitării comerţului, fie că sunt imobile prin natura lor (de exemplu, clădirea în care se desfăşoară comerţul), fie că sunt imobile prin destinaţie (instalaţii, utilaje, maşini etc.), acestea trebuie incluse în fondul de comerţ. Includerea bunurilor imobile în fondul de comerţ se impune atât din raţiuni de ordin legislativ, cât şi din necesităţile practice ale desfăşurării activităţii comerciale.
Din punct de vedere legislativ, aşa cum arătam şi în cele anterioare, în definiţia pe care o dă Legea nr. 11/1991 include şi bunurile imobile în fondul de comerţ [art. 11 lit. c)].
Din punct de vedere practic, dar fără a ignora reglementările legale aplicabile în materie, pentru a se identifica în câmpul relaţiilor comerciale, fiecare comerciant trebuie să-şi stabilească un sediu. Evident că sediul nu poate fi stabilit decât într-un bun imobil ale cărui elemente de identificare trebuie consemnate în actul constitutiv şi, ulterior, înregistrate în registrul comerţului. registrul comerţului va refuza înmatricularea unui comerciant în registrul comerţului dacă acesta nu are identificată o unitate locativă cu destinaţie de sediu. De asemenea, comercianţii au nevoie de anumite spaţii pentru a-şi desfăşura întreprinderea pe care o realizează, adică pentru efectuarea operaţiunilor de producţie, prestarea de servicii, executarea de lucrări, vânzarea-cumpărarea de mărfuri etc.
Bunurile imobile folosite pentru exercitarea activităţii comerciale pot fi deţinute de către comercianţi cu titlu de proprietate sau cu titlu de folosinţă.
Bunurile mobile corporale
Fondul de comerţ cuprinde şi bunurile mobile corporale, cum sunt materiile prime, materialele etc., destinate a fi prelucrate, precum şi produsele (mărfurile) rezultate din activitatea comercială.
Anumite rezerve au fost exprimate în legătură cu mărfurile, datorită legăturii firave a acestora cu fondul de comerţ, deoarece sunt destinate valorificării prin vânzare către clientelă. Majoritatea autorilor consideră că, întrucât fondul de comerţ se înfăţişează ca o universalitate, acesta trebuie să cuprindă şi mărfurile rezultate din activitatea comercială.
