Mandatarii comercianţilor
| Comentarii |
|
mandatarii comercianţilor, Definiţie şi reglementare. Forma mandatului. Puterile mandatarului. Obligaţiile părţilor (mandant și mandatar)
Definiţie şi reglementare
Contractul de mandat este reglementat de dispoziţiile art. 2.009-2.042 noul cod civil Codul civil reglementează atât mandatul cu reprezentare, cât şi mandatul fără reprezentare. Potrivit dispoziţiilor art. 2.009 noul Cod Civil mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant. în consecinţă, la fel ca şi reprezentanţii, mandatarii sunt auxiliarii comercianţilor care încheie acte juridice în numele şi pe seama mandantului. De fapt. în accepţiunea actuală a Codului civil, mandatul se fundamentează pe operaţiunea de reprezentare. în acest sens, art. 2.012 noul Cod Civil prevede că dispoziţiile referitoare la reprezentarea în contracte se aplică în mod corespunzător şi contractului de mandat.
O aplicaţie concretă a mandatului în raporturile comerciale se întâlneşte în materia societăţilor comerciale, mai exact în raporturile dintre societatea comercială şi membrii organelor de conducere şi administrare a societăţii. Astfel, art. 72 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute în această lege.
Forma mandatului
Potrivit prevederilor art. 2.013 noul Cod Civil, contractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbală. Acceptarea mandatului poate rezulta şi din executarea sa de către mandatar. Mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme, trebuie să respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă actului însuşi. Prevederea nu se aplică atunci când forma este necesară doar pentru opozabilitatea actului faţă de terţi, dacă prin lege nu se prevede altfel.
în raporturile comerciale, actele juridice, cu unele excepţii, nu sunt supuse unor formalităţi stricte de încheiere şi executare, din care cauză mandatarul poate accepta şi tacit împuternicirea dată de comerciant în vederea încheierii actelor juri-
dice. Pornind de la această realitate a celerităţii unor categorii de operaţiuni juridice, art. 2.014 noul Cod Civil prevede că în absenţa unui refuz neîntârziat, mandatul se consideră acceptat dacă priveşte actele a căror încheiere intră în exercitarea profesiei mandatarului ori pentru care acesta şi-a oferit serviciile fie în mod public, fie direct mandantului. în aplicarea regulilor de mai sus se va ţine seama, între altele, de prevederile legale, de practicile statornicite între părţi şi de uzanţe.
Este posibil ca mandatul să fie conferit mai multor mandatari. De altfel, aşa cum vom vedea în secţiunile următoare, când ne vom preocupa de administrarea şi conducerea societăţilor comerciale, potrivit Legii nr. 31/1990, pentru anumite categorii de societăţi comerciale legea impune desemnarea mai multor mandatari în calitate de administratori ai societăţii, iar în cazul societăţilor pe acţiuni aceştia formează un organ colegial denumit consiliu de administraţie.
Codul civil legiferează de asemenea regimul juridic al pluralităţii de mandatari în cuprinsul art. 2022. în acord cu textul de lege menţionat, în absenţa unei stipulaţii contrare, mandatul conferit mai multor persoane pentru a lucra împreună nu are efect dacă nu a fost acceptat de către toate aceste persoane. Când mai multe persoane au acceptat acelaşi mandat, actele lor îl obligă pe mandant chiar dacă au fost încheiate numai de una dintre ele, afară de cazul când s-a stipulat că vor lucra împreună. în lipsă de stipulaţie contrară, mandatarii răspund solidar faţă de mandant dacă s-au obligat să lucreze împreună.
Puterile mandatarului
Puterile pe care le are mandatarul în raporturile cu terţii sunt reglementate de art. 2.012 şi art. 2.016 noul Cod Civil Cu valoare de principiu, art. 2.012 noul Cod Civil prevede că, dacă din împrejurări nu rezultă altfel, mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit. împuternicirea pentru reprezentare sau, dacă este cazul, înscrisul care o constată se numeşte procură.
în concret, puterile mandatarului diferă în funcţie de natura actelor juridice pe care urmează să le încheie cu terţii. Astfel potrivit art. 2.016 noul Cod Civil, mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare şi de administrare. Pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare, tranzacţii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum şi pentru a încheia orice alte acte de dispoziţie, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres. Mandatul se întinde şi asupra tuturor actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres.
în ceea ce priveşte întinderea în timp a mandatului, art. 2.015 noul Cod Civil dispune că, dacă părţile nu au prevăzut un termen, contractul de mandat încetează în 3 ani de la încheierea lui. în conformitate cu prevederile textului, în tăcerea contractului de mandat, mandatarul îşi încetează reprezentarea la expirarea termenului de 3 ani de la la desemnarea sa.
Obligaţiile părţilor
Obligaţiile mandatarului
Principalele obligaţii ale mandatului sunt: executarea mandatului, obligaţia de a da socoteală mandantului, plata dobânzilor la sumele datorate şi luarea măsurilor de conservare a bunurilor mandantului.
Executarea mandatului
Mandatarul este obligat să execute mandatul, adică să încheie actele juridice cu terţii în numele şi pe seama mandantului, în limitele stabilite prin contract. Potrivit prevederilor art. 2.017 noul Cod Civil, mandatarul nu poate să depăşească limitele stabilite prin mandat. Cu toate acestea, el se poate abate de la instrucţiunile primite, dacă îi este imposibil să îl înştiinţeze în prealabil pe mandant şi se poate prezuma că acesta ar fi aprobat abaterea dacă ar fi cunoscut împrejurările ce o justifică. în acest caz, mandatarul este obligat să îl înştiinţeze de îndată pe mandant cu privire la schimbările aduse executării mandatului.
Diligenţa cu care trebuie să acţioneze mandatarul diferă după cum mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este ţinut să execute mandatul cu diligenţa unui bun proprietar. Dacă însă mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este obligat să îl îndeplinească cu diligenţa pe care o manifestă în propriile afaceri [art. 2.018 alin. (1) noul Cod Civil].
în executarea mandatului, mandatarul este obligat să îl înştiinţeze pe mandant despre împrejurările care au apărut ulterior încheierii mandatului şi care pot determina revocarea sau modificarea acestuia.
Obligaţia de a da socoteală
Codul civil prevede că orice mandatar este ţinut să dea socoteală despre gestiunea sa şi să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului (art. 2019).
Plata dobânzilor la sumele datorate
Pentru realizarea mandatului, mandatarul poate fi împuternicit să vândă sau să cumpere ori să încheie alte acte juridice care presupun plata unor sume de bani. Aceste sume de bani necesare executării mandatului sau obţinute ca urmare a tranzacţiilor efectuate de către mandatar trebuie restituite mandantului în calitatea sa de stăpân al afacerii (dominus negoti). De aceea art. 2.020 noul Cod Civil dispune că mandatarul datorează dobânzi pentru sumele întrebuinţate în folosul său începând din ziua întrebuinţării, iar pentru cele cu care a rămas dator, din ziua în care a fost pus în întârziere.
Luarea măsurilor de conservare a bunurilor mandantului
Potrivit dispoziţiilor art. 2.019 alin. (2) noul Cod Civil în perioada în care bunurile primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori în numele lui se află în deţinerea mandatarului, acesta este obligat să le conserve. De asemenea, art. 2.024 prevede că mandatarul va exercita drepturile mandantului faţă de terţi, dacă bunurile primite pentru mandant prezintă semne de deteriorare sau au ajuns cu întârziere, în caz de urgenţă, mandatarul poate proceda la vânzarea bunurilor cu diligenţa unui bun proprietar. în cazurile de mai sus, mandatarul trebuie să îl anunţe de îndată pe mandant.
în încheiere se impune a fi precizat că, întrucât actele juridice încheiate de către mandatar cu terţul produc efecte juridice direct pe seama mandantului, mandatarul fiind în reprezentant al mandantului, mandatarul nu este ţinut să răspundă pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor de către terţul
contractant. Soluţia este consacrată în mod expres în cuprinsul art. 2.021 noul Cod Civil, potrivit căruia, în lipsa unei convenţii contrare, mandatarul care şi-a îndeplinit mandatul nu răspunde faţă de mandant cu privire la executarea obligaţiilor asumate de persoanele cu care a contractat, cu excepţia cazului în care insolvabilitatea lor i-a fost sau ar fi trebuit să îi fi fost cunoscută la data încheierii contractului cu acele persoane.
Obligaţiile mandantului
Legea pune în sarcina mandantului trei obligaţii principale, respectiv: punerea la dispoziţia mandatarului a mijloacelor şi sumelor de bani necesare executării mandatului, despăgubirea mandatarului şi remunerarea mandatarului.
Punerea la dispoziţia mandatarului a mijloacelor şi sumelor de bani necesare executării mandatului
Potrivit dispoziţiilor art. 2.025 noul Cod Civil, în lipsa unei convenţii contrare, mandantul este obligat să pună la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare executării mandatului. Mandantul va restitui mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta din urmă pentru executarea mandatului, împreună cu dobânzile legale aferente, calculate de la data efectuării cheltuielilor. întrucât, mandatarul încheie actele juridice cu terţii în numele şi pe seama mandantului, acesta din urmă trebuie să-i pună la dispoziţie toate mijloacele necesare perfectării afacerii pentru care a fost împuternicit. Mijloacele de care face vorbire legea pot consta în cataloage, pliante, mostre, instrucţiuni tehnice de utilizare sau de exploatare a bunurilor pe care mandatarul este împuternicit să le cumpere sau să le vândă, după caz, etc.
Despăgubirea mandatarului
Pe acelaşi raţionament al încheierii actelor juridice în folosul mandantului, legea îl obligă pe acesta din urmă la acoperirea prejudiciilor suferite de mandatar cu ocazia executării mandatului. în acest sens, art. 2.026 noul Cod Civil prevede că mandantul este obligat să repare prejudiciul suferit de către mandatar în executarea mandatului, dacă acest prejudiciu nu provine din culpa mandatarului.
Remunerarea mandatarului
în conformitate cu prevederile Codului civil, mandatul poate fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2.010 noul Cod Civil mandatul dintre două persoane fizice se prezumă a fi cu titlu gratuit. Cu toate acestea, mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activităţi profesionale se prezumă a fi cu titlu oneros.
Fără îndoială că mandatul dat pentru încheierea de operaţiuni comerciale, în lipsă de stipulaţie contrară în contract, este cu titlu oneros. Aceasta deoarece, aşa cum am arătat şi în cele de mai înainte, activitatea comercială este o activitate organizată, înfăţişându-se ca o veritabilă întreprindere în accepţiunea Codului civil, iar titularul întreprinderii economice dobândeşte statutul juridic de profesionist.
Art. 2.027 noul Cod Civil dispune că dacă mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat să plătească mandatarului remuneraţia, chiar şi în cazul în care, fără culpa mandatarului, mandatul nu a putut fi executat. în completare, art. 2.010 alin. (2) noul Cod Civil prevede că dacă mandatul este cu titlu oneros, iar remuneraţia mandatarului
nu este determinată prin contract, aceasta se va stabili potrivit legii, uzanţelor ori, în lipsă, după valoarea serviciilor prestate. Norma legală de mai sus este de mare importanţă juridică prin aceea că se păstrează valabilitatea contractului de mandat chiar dacă nu este prevăzută remuneraţia mandatarului, iar aceasta va fi stabilită prin înţelegerea părţilor sau pe cale judecătorească, după criterii prevăzute de lege. Dreptul la acţiunea pentru stabilirea cuantumului remuneraţiei se prescrie odată cu dreptul la acţiunea pentru plata acesteia (art. 2.010 alin. (3) noul Cod Civil].
în lipsă de alte reglementări în materia mandatului, dreptul de retenţie se va exercita după regulile cuprinse la art. 2.495-2.499 noul Cod Civil Pentru valorificarea pretenţiilor mandatarului, legea reglementează dreptul de regres pe care poate să-l invoce împotriva mandantului. Dreptul de retenţie al mandatarului este prevăzut în art. 2.029 noul Cod Civil, potrivit căruia, pentru garantarea tuturor creanţelor sale împotriva mandantului izvorâte din mandat, mandatarul are un drept de retenţie asupra bunurilor primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori pe seama acestuia.
Încetarea calităţii de mandatar
Calitatea de mandatar se înscrie în categoria operaţiunilor intuita personae, astfel încât mandatul încetează la fel ca şi reprezentarea prin revocarea împuternicirii, renunţarea mandatarului, moartea, interdicţia, insolvabilitatea şi insolvenţa mandantului comerciant sau a mandatarului, în condiţiile legii. Cazurile de încetare a mandatului sunt reglementate de art. 2.030 noul Cod Civil Potrivit textului de lege citat, pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor, mandatul încetează prin oricare dintre următoarele moduri:
a) revocarea sa de către mandant;
b) renunţarea mandatarului;
c) moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului.
Cu toate acestea, atunci când are ca obiect încheierea unor acte succesive în cadrul unei activităţi cu caracter de continuitate, mandatul nu încetează dacă această activitate este în curs de desfăşurare, cu respectarea dreptului de revocare sau renunţare al părţilor ori al moştenitorilor acestora.
