Fondul de comerţ
| Comentarii |
|
fondul de comerţ, Definiție. Reglementare. Delimitarea fondului de comerţ. Natura juridică a fondului de comerţ. Natura juridică a fondului de comerţ în contextul noului Cod Civil. Elementele fondului de comerţ
Definiție
în activitatea lor, comercianţii folosesc o multitudine de bunuri în vederea desfăşurării activităţii comerciale. Aceste bunuri diferă în funcţie de calitatea de persoană fizică sau persoană juridică a titularului întreprinderii economice, precum şi de obiectul de activitate pentru care a fost autorizat. Aceste bunuri formează o universalitate destinată desfăşurării diferitelor operaţiuni comerciale. Pentru că această universalitate de bunuri este destinată exercitării activităţii comerciale, legiuitorul o denumeşte „fond de comerţ'’.
Reglementare
Principala reglementare a fondului de comerţ o constituie art. 1 lit. c) din Legea nr. 11/1991 dispune: „constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale”.
Legea nr. 26/1990 în art. 21 lit. a) prevede că în registrul comerţului se vor înregistra menţiuni privind „donaţia, vânzarea, locaţiunea sau garanţia reală mobiliară constituită asupra fondului de comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerţului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerţ&"
Noul cod civil cuprinde şi el referiri la fondul de comerţ în art. 2.638 care reglementează legea aplicabilă raporturilor juridice cu element de extraneitate. După ce consacră principiul libertăţii alegerii de către părţi a legii aplicabile raporturilor juridice de drept internaţional privat, art. 2.638 dispune că, în lipsa alegerii, se aplică legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strânse, iar dacă această lege nu poate fi identificată, se aplică legea locului unde actul juridic a fost încheiat. în înţelesul aceluiaşi articol se consideră că există atare legături cu legea statului în care debitorul prestaţiei caracteristice sau, după caz, autorul actului are, la data încheierii actului, după caz, reşedinţa obişnuită, fondul de comerţ sau sediul social.
Interesul practic al regimului juridic al fondului de comerţ
Fiind destinat desfăşurării activităţii comerciale, stabilirea regimului juridic al fondului de comerţ prezintă interes atât din perspectiva comerciantului ce-l posedă, cât şi din aceea a creditorilor. Comerciantul este interesat de protecţia bunurilor afectate comerţului său, care să asigure valorificarea lui prin încheierea diferitelor acte juridice şi transmiterea pe calea moştenirii. Creditorii titularului fondului de comerţ sunt interesaţi de cunoaşterea conţinutului acestuia deoarece bunurile ce-l alcătuiesc constituie principalele elemente active ale patrimoniului titularului fondului de comerţ. Altfel spus, bunurile din fondul de comerţ fac parte din gajul general al creditorilor chirografari ai comerciantului, ce vor fi urmărite în caz de executare silită. Din aceste considerente, circulaţia bunurilor din fondul de comerţ este supusă unor reguli speciale menite să asigure protecţia drepturilor creditorilor titularului fondului de comerţ.
Delimitarea fondului de comerţ
Mai buna înţelegere a fondului de comerţ presupune şi operaţiunea delimitării lui de alte universalităţi de bunuri de care dispune comerciantul în exercitarea comerţului pentru care a fost autorizat. Comerciantul, indiferent că este persoană fizică sau persoană juridică, dispune de un patrimoniu propriu, realizează o întreprindere din comerţul său, pe care îl exercită într-unul sau mai multe imobile.
Fondul de comerţ şi patrimoniul
Patrimoniul este definit ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică ce aparţin unui subiect de drept. Se observă că fondul de comerţ nu se confundă cu noţiunea de patrimoniu, deoarece fondul de comerţ este ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale sau incorporale afectate de comerciant desfăşurării unei activităţi comerciale, în timp ce patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor comerciantului cu valoare economică. Fondul de comerţ este componentă a patrimoniului comerciantului, deoarece cuprinde principalele active ale acestuia.
Fondul de comerţ şi întreprinderea
Aşa cum am arătat şi în cele de mai sus, întreprinderea este o organizare sistematică de către comerciant a factorilor de producţie, între care se află şi bunurile afectate desfăşurării activităţii comerciale. Rezultă că sfera întreprinderii este mult
mai largă decât aceea a fondului de comerţ, cuprinzând, spre deosebire de acesta, şi capitalul şi munca'.
Fondul de comerţ şi imobilul în care se desfăşoară activitatea comercială
Potrivit normelor legale aplicabile în materie, fiecare comerciant trebuie să-şi stabilească un sediu pe care să-l înregistreze la registrul comerţului. Sediul este stabilit într-un imobil în care, de regulă, se desfăşoară activitatea comerciantului în cauză.
în reglementarea Legii nr. 31/1990, imobilul în care îşi desfăşoară activitatea o societate comercială poartă denumirea specifică de sediu social, dar acesta este doar locaţia unde se desfăşoară activitatea sau se află principalele organe de administrare şi conducere ori centrul de interese ale societăţii, şi nu totalitatea bunurilor afectate exercitării activităţii economice. Imobilul însă este doar un element al fondului de comerţ.
Natura juridică a fondului de comerţ
Teorii privind natura juridică a fondului de comerţ
în ştiinţa dreptului comercial, au fost formulate, de-a lungul timpului, mai multe teorii privind natura juridică a fondului de comerţ:
a) Teoria personificării fondului de comerţ
în această teorie, fondul de comerţ este considerat a fi subiect autonom, dotat cu firmă, sediu şi patrimoniu. Titularul fondului de comerţ nu este decât principalul reprezentant al acestuia.
b) Teoria universalităţii de drepturi
în accepţiunea acestei teorii, fondul de comerţ reprezintă o universalitate juridică, adică ar fi înzestrat cu drepturi şi obligaţii distincte.
c) Teoria universalităţii de fapt
Potrivit acestei teorii, fondul de comerţ este o universalitate de fapt, creată prin voinţa titularului său.
d) Teoria proprietăţii incorporate
în teoria proprietăţii incorporale, fondul de comerţ reprezintă un ansamblu de bunuri mobile şi imobile corporale şi incorporale afectat desfăşurării activităţii comerciale. întrucât principalele elemente ale fondului de comerţ constau în bunuri mobile incorporale, fondul de comerţ a fost considerat un bun mobil incorporai '.
e) Teoria patrimoniului de afectaţiune
în reglementările privind exercitarea comerţului de către comercianţii persoane fizice se foloseşte noţiunea de „patrimoniu de afectaţiune&"
Astfel, potrivit O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile
familiale, patrimoniul de afectaţiune este totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activităţi economice, constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora.
Se observă că, cel puţin în ceea ce priveşte comercianţii persoane fizice, indiferent de forma de organizare şi desfăşurare a activităţii comerciale, patrimoniul de afectaţiune înglobează şi fondul de comerţ, astfel cum a fost mai sus definit. Diferenţa se păstrează şi în reglementarea O.U.G. nr. 44/2008 prin aceea că, spre deosebire de fondul de comerţ, patrimoniul de afectaţiune cuprinde şi drepturile şi obligaţiile persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale.
Noul Cod civil consacră şi el noţiunea patrimoniului de afectaţiune. Astfel, în conformitate cu prevederile noului Cod civil, patrimoniile de afectaţiune sunt masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispoziţiilor Titlului IV al Cărţii a lll-a, cele afectate exercitării unei profesii autorizate, precum şi alte patrimonii determinate potrivit legii [art. 31 alin. (3)].
Pe lângă patrimoniul de afectaţiune, Codul civil legiferează şi patrimoniul profesional individual. în concret, art. 33 noul Cod Civil dispune „constituirea masei patrimoniale afectate exercitării în mod individual a unei profesii autorizate se stabileşte prin actul încheiat de titular, cu respectarea condiţiilor de formă şi de publicitate prevăzute de lege" Aceleaşi reguli se aplică şi în cazul măririi sau micşorării patrimoniului profesional individual [art. 33 alin. (2) noul Cod Civil], iar lichidarea patrimoniului profesional se face potrivit regulilor de la lichidarea societăţilor [art. 33 alin. (3) noul Cod Civil].
Natura juridică a fondului de comerţ în contextul reglementărilor actuale
După cum se poate observa, prin reglementările adoptate în sistemul dreptului privat, s-au adus modificări substanţiale universalităţilor de bunuri. în ceea ce priveşte problematica fondului de comerţ, se impune a fi reţinut că legiuitorul noului Cod civil nu abrogă noţiunea fondului de comerţ, ci, din contră, o foloseşte în cuprinsul art. 2.638 în contextul aplicării legii asupra raporturilor juridice cu element de extraneitate.
Apoi, se reglementează patrimoniul de afectaţiune ca universalitate de drepturi, bunuri şi obligaţii, constituite în cazuri speciale prevăzute de lege ori stabilite în mod expres prin voinţa părţilor. Cea mai lămurită semnificaţie a patrimoniului de afectaţiune este aceea legiferată de O.U.G. nr. 44/2008 pentru desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale. Cu toate că ordonanţa are în vedere numai persoana fizică, totuşi, în conjunctura actuală legislativă, aşa cum se susţine şi în literatura de
specialitate, noua concepţie a fondului de comerţ se aplică şi comerciantului persoană juridică.
în sfârşit, pornind de la situaţia actuală a reglementărilor aplicabile în materie, concluzia care se impune este aceea că natura juridică a fondului de comerţ este aceea a patrimoniului de afectaţiune. Aceasta înseamnă că pentru situaţiile în care legile speciale nu reglementează anumite aspecte referitoare la fondul de comerţ, se va recurge la regulile aplicabile patrimoniului de afectaţiune.
Elementele fondului de comerţ
Fondul de comerţ cuprinde două categorii de bunuri: corporale şi incorporale. Natura bunurilor diferă în funcţie de specificul comerţului exercitat, producerea de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii etc.
Elementele incorporale ale fondului de comerţ
în categoria elementelor incorporale ale fondului de comerţ sunt cuprinse drepturile care privesc firma, emblema, clientela şi vadul comercial, brevetele de invenţii, mărcile şi indicaţiile geografice, dreptul de autor etc., conferă comerciantului dreptul exclusiv de a-l exploata în folosul său cu respectarea condiţiilor stabilite de lege.
Elementele corporale ale fondului de comerţ
Principalele elemente corporale ale fondului de comerţ sunt bunurile imobile şi bunurile mobile corporale.
