Executarea silită asupra părţilor de interes
| Comentarii |
|
executarea silită asupra părţilor de interes, noţiunea de parte de interes desemnează atât cota din capitalul social care se cuvine fiecărui asociat dintr-o societate de persoane
(societate în nume colectiv sau societate în comandită simplă), cât şi cota-parte din capital care se cuvine fiecărui membru al unui grup de interes economic, în schimbul aportului adus în societate sau în grupul de interes economic.
Titlul VI al Legii nr. 99/1999 a abrogat dispoziţiile art. 479 C. corn. referitoare la gajul asupra părţilor de interes fără ca legea să mai facă vorbire expres despre părţile de interes din societăţile de persoane, enumerarea exemplificativă a art. 6 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 a bunurilor ce pot fi afectate garanţiei reale mobiliare lăsând loc de interpretări.
În privinţa părţilor de interes ale membrilor grupurilor de interes economic, art. 169 din Legea nr. 161/2003 prevede expres posibilitatea constituirii unei garanţii reale mobiliare asupra părţii de interes atât în favoarea celorlalţi membrii ai grupului, cât şi faţă de terţi.
Constituirea garanţiei reale mobilare se poate face în condiţii restrictive, respectiv doar cu acordul unanim al membrilor grupului sau, în lipsa acestui acord, potrivit art. 169 alin. (2), doar în cazul în care constituirea garanţiei reale mobiliare a fost permisă prin actul constitutiv al grupului.
în cazul în care garanţia reală mobiliară asupra acestor părţi de interes s-a constituit ca urmare a permisiunii acordate prin actul constitutiv, prin executarea garanţiei, un terţ nu poate deveni membru al grupului prin dobândirea părţii de interes respective decât cu acordul unanim al celorlalţi membri.
Soluţia legislativă adoptată este inovativă, instituind o modalitate practică de constituire a unei garanţii reale mobiliare asupra unor bunuri mobile calificate de doctrină drept având un ridicat caracter intuitu personae.
Astfel, acordul unanim al membrilor grupului cu privire la constituirea unei garanţii reale mobiliare asupra părţilor de interes ale unui membru presupune şi acordul implicit al asumării consecinţelor executării silite a garanţiei reale, respectiv acceptarea unui nou membru în locul celui ale cărui părţi de interes au fost executate silit, iar posibilitatea acordată prin actul constitutiv membrilor de a greva părţile de interes cu garanţii reale mobiliare reprezintă păstrarea intactă a valorii economice a unor astfel de bunuri, fără ca prin executarea acestor garanţii să se aducă atingere caracterului intuita personae al asocierii.
În privinţa părţilor de interes dintr-o societate de persoane, o parte a doctrinei juridice aconsiderat că a fortiori trebuie permisă şi posibilitatea grevării cu garanţii reale mobiliare a părţilor de interes ce aparţin membrilor societăţilor comerciale de persoane.
Alţi autori, plecând de restricţiile impuse de art. 87 din Legea nr. 31/1990 transmiterii acestor părţi de interes , consideră că, în principiu, aceste bunuri nu pot fi afectate unei garanţii reale mobiliare decât în două situaţii: cea în care actul constitutiv a prevăzut în mod expres posibilitatea cedării aportului la capital şi cea în care actul constitutiv reglementează dreptul de retragere al asociaţilor.
în prima situaţie, autorul citat consideră că atât constituirea garanţiei, cât şi modalitatea de executare a acesteia vor depinde de condiţiile enumerate în actul constitutiv pentru cesiunea părţilor de interes sau, în lipsa prevederilor din actul constitutiv, garanţia va putea fi constituită numai în cazul în care a fost aprobată în unanimitate de asociaţi*. Un astfel de acord poate fi obţinut atât la momentul constituirii garanţiei (caz în care se poate modifica şi actul constitutiv în acest sens), cât şi la momentul executării propriu-zise.
Menţionăm că, potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cesiunea părţilor de interes este posibilă dacă a fost permisă prin actul constitutiv. In doctrină se consideră că cesiunea este posibilă şi în absenţa unei astfel de stipulaţii, în cazul în care este votată în unanimitate de către asociaţi.
În cea de-a doua situaţie, autorul consideră că garanţia se va extinde asupra sumei cuvenite asociatului exclus reprezentând valoarea părţii sale din patrimoniul societăţii , care reprezintă „produs" al părţilor sociale deţinute de asociat (şi afectate garanţiei).
O soluţie în această privinţă trebuie să se raporteze atât la prevederile art. 6 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, care nu exclud expres posibilitatea de a constitui o garanţie reală mobiliară asupra părţilor de interes ale societăţilor de persoane, la caracterul intuitu personae al acestor bunuri, dar şi la valoarea economică a acestora.
Astfel, afirmarea caracterului intuitu personae al acestor bunuri nu le poate scoate în afara circuitului civil, această soluţie fiind confirmată şi de prevederile exprese ale Legii nr. 31/1990, care permit, este drept în mod restrictiv, circulaţia acestor bunuri.
Dacă legea permite cesiunea părţilor sociale potrivit prevederilor din actul constitutiv sau, în lipsa acestor prevederi, cu acordul unanim al asociaţilor, trebuie să admitem că şi garanţia reală mobiliară se poate constitui dacă o asemenea operaţiune este permisă în actul constitutiv sau dacă este aprobată prin acordul unanim al asociaţilor.
Mai mult, constituirea garanţiei reale mobiliare va fi permisă ori de câte ori actul constitutiv permite cesiunea, potrivit argumentului ad maiori ad minus, condiţiile impuse de actul constitutiv pentru realizarea cesiunii urmând a fi impuse şi constituirii de garanţii reale mobiliare.
Cu toate acestea, nu putem extinde prin analogie şi în privinţa părţilor de interes din societăţile de persoane soluţia art. 169 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 în ceea ce priveşte imposibilitatea terţului adju-decatar al părţilor de interes dintr-un grup de interes economic de a deveni membru în lipsa acordului unanim al asociaţilor.
Prin executarea garanţiei reale mobiliare instituite asupra părţilor de interes din societăţile de persoane, precum şi ca efect al oricărei executări silite îndreptate împotriva unor astfel de bunuri, terţul adjudecatar va deveni asociat în societate, în lipsa unor prevederi contrare în actul constitutiv.
În aceste condiţii, nu se poate admite teza potrivit căreia se pot constitui garanţii reale mobiliare asupra părţilor de interes, în lipsa acordului unanim al asociaţilor, exprimat fie în actul constitutiv, fie separat, respectiv atunci când actul constitutiv prevede expres dreptul de retragere al asociaţilor, întrucât, pe de o parte, o astfel de soluţie aduce atingere principiului unanimităţii caracteristic transmiterii drepturilor asupra părţilor de interes specific societăţilor de persoane, iar, pe de altă parte, dreptul de retragere, privit ca drept societar, este un drept distinct de dreptul de a transmite părţile de interes, având o reglementare proprie, şi nu derivat din acesta.
Faţă de aceste aspecte, doctrina a apreciat că se impune, de lege ferenda, reformularea art. 6 alin. (5) lit. d) din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, în sensul cuprinderii şi părţilor de interes din societăţile de persoane.
