Forţa probantă a raportului de expertiză
| Comentarii |
|
forţa probantă a raportului de expertiză, puterea probantă şi valoarea acordată de lege raportului de expertiză şi care se impune judecătorului în operaţiunea logico-juridică de selectare a probelor şi de evaluare a importanţei lor pentru dezlegarea pricinii.
1) Instanţa nu este legată de concluziile din raportul de expertiză, acestea constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca, de altfel, şi celelalte mijloace de probă. însă, pentru a se putea exercita controlul judiciar, este necesar ca soluţia instanţei în această privinţă (primirea sau nu a concluziilor expertului) să fie motivată, mai ales atunci când, ajungând la alte concluzii pe baza celorlalte probe administrate în cauză, instanţa înlătură raportul de expertiză ca fiind neconvingător sau îl reţine, deşi una din părţi a cerut înlăturarea lui.
2) Pot exista situaţii în care expertiza nu poate fi înlăturată decât printr-un alt mijloc de probă de o valoare ştiinţifică egală (de exemplu, expertiza de excludere de la paternitate nu poate fi înlăturată prin depoziţiile unor martori).
3.)Când s-au administrat în aceeaşi pricină două expertize ale căror concluzii sunt contradictorii, instanţa, motivat, va accepta una din ele şi o va înlătura pe cealaltă sau le va înlătura pe amândouă şi va recurge la alte mijloace de probă, având chiar posibilitatea de a admite o nouă expertiză; aşadar, dacă raportul primei expertize şi raportul celei de a doua expertize sunt contradictorii, instanţa nu poate să combine cele două rapoarte pentru a ajunge la un compromis între ele.
4) Instanţa este legată însă de constatările de fapt ale experţilor, trecute în raportul de expertiză, precum data raportului, indicarea cercetărilor făcute în prezenţa părţilor, a susţinerilor acestora etc. Aceste menţiuni, cuprinse în raportul de expertiză, fac dovadă până la declararea falsului, deci, pentru combaterea lor, este necesară înscrierea în fals, deoarece experţii lucrează în calitate de delegaţi ai instanţei, iar raportul de expertiză are natura juridică a unui înscris autentic.
5) Raportul de expertiză, fiind un act de procedură, va putea fi anulat dacă vătămarea pricinuită unei părţi nu poate fi înlăturată decât prin anularea raportului de expertiză ce a fost întocmit cu încălcarea prescripţiilor legii. Astfel, când raportul nu a fost semnat de toţi experţii ori un expert nu şi-a motivat părerea, nulitatea poate fi înlăturată prin semnarea ulterioară ori motivarea ulterioară. De asemenea, dacă raportul de expertiză nu cuprinde răspunsurile la unele întrebări puse de către instanţa de judecată, aceasta va restitui experţilor raportul, pentru a se da răspunsurile respective. în cazul în care vătămarea pricinuită părţilor sau uneia dintre ele, prin nerespectarea de către expert a formelor prevăzute de lege, nu poate fi înlăturată prin îndreptarea neregularităţii săvârşite, instanţa va anula raportul de expertiză, la cererea părţii interesate (dacă este vorba de o nulitate relativă) sau chiar şi din oficiu ori, dacă este cazul, la cererea procurorului (dacă este vorba de o nulitate absolută) [v. şi expertiză; raport de expertiză.]
forţă probantă - eficacitatea unui mijloc de probă.
Cu stima
Citește mai mult
mai multe specialități de expertiză, care depășesc competența expertului desemnat pentru efectuarea expertizei, atunci, expertul este obligat să refuze examinarea pe această zonă, ori dacă lipsesc careva materiale, nu sunt metode, care ar putea fi utilizate pentru examinare ( știința nu a ajuns la nivelul respectiv), etc)., dar de fiecare dată, expertul expune cauza.Cu respect, cred că am răspuns