Forţa probantă a mărturisirii

forţa probantă a mărturisirii, puterea probantă şi valoarea acordată de lege mărturisirii şi care se impune judecătorului în operaţiunea logico-juridică de selectare a probelor şi de evaluare a importanţei lor pentru dezlegarea pricinii. După abrogarea art. 1200 pct. 3 C. civ. (care considera mărturisirea judiciară ca o prezumţie legală ce făcea dovadă deplină împotriva celui care a mărturisit), mărturisirea a devenit o dovadă de drept comun, putând fi combătută prin proba contrară, făcută prin orice mijloc de probă admis de lege, iar judecătorul poate să înlăture motivat recunoaşterea unei părţi, dacă, din ansamblul probelor administrate în cauză, îşi formează convingerea că mărturisirea respectivă nu corespunde adevărului [v. şi mărturisire], 

forţă probantă - eficacitatea unui mijloc de probă.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Forţa probantă a mărturisirii