Hotărârea în contestaţia la poprire
| Comentarii |
|
hotărârea în contestaţia la poprire, regulile generale cuprinse în art. 717 alin. (1) şi (2) NCPC cu privire la regimul juridic al hotărârii pronunţate în contestaţia la executare silită sunt aplicabile şi procedurii popririi, atât în ceea ce priveşte calea de atac, cât şi efectele sale.
În privinţa căii de atac, s-a urmărit asigurarea unei executări rapide a hotărârii prin suprimarea recursului, regula generală stabilită fiind aceea că hotărârea pronunţată în contestaţia la executare este susceptibilă numai de apel,mai puţin în cazurile în care, pe calea contestaţiei, instanţa se pronunţată asupra împărţirii bunurilor comune sau când cererea este introdusă de un tert, acţiunea fiind asimilată uneia introductivă de instanţă, iar hotărârea fiind supusă atât apelului, cât şi recursului, după caz.
Când prin contestaţia la executare s-a urmărit lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului titlului executoriu, hotărârea este susceptibilă de aceleaşi căi de atac ca şi hotărârea contestată, potrivit principiului accesorium sequitur principale.
în doctrină s-a susţinut opinia potrivit căreia hotărârea pronunţată în contestaţia la executare poate fi supusă şi căilor extraordinare de atac, neexistând nicio excepţie în acest sens dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru promovarea lor"i.
Efectele hotărârii pronunţate în contestaţia la poprire depind de scopul urmărit de contestator, cel mai frecvent motiv invocat fiind acela al anulării sau îndreptării actului de urmărire silită.
De asemenea, se poate urmări anularea executării însăşi pornită împotriva unor sume neurmăribile ori încetarea urmăririi când se face într-o cotă mai mare decât aceea prevăzută de lege sau când valorificarea titlurilor de valoare nu respectă regulile de procedură specială la care ne-am referit.
În ipoteza în care instanţa de executare admite contestaţia şi dispune desfiinţarea adresei de înfiinţare a popririi, cel mai important efect al hotărârii este acela al deblocării sumelor de bani, titlurilor de valoare sau bunurilor mobile
asupra cărora debitorul şi terţul poprit pot face în mod liber acte de dispoziţie. Dacă s-a urmărit numai îndreptarea actului, instanţa îl va modifica în raport de motivul invocat de contestator.
Actul de înfiinţare a popririi va înceta să-şi mai producă efectele ca urmare a admiterii contestaţiei la poprire şi atunci când s-a desfiinţat titlul executoriu în baza căruia s-a pornit urmărirea silită sau va putea fi modificat în funcţie de lămurirea pe care o dă instanţa de executare înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului, atunci când contestaţia este una la titlu.
Când contestatia a fost formulată de un tert, admiterea ei are ca efect desfiinţarea actului popririi, urmând ca în baza titlului executoriu creditorul să înceapă o altă urmărire împotriva debitorului.
În ipoteza respingerii contestaţiei la poprire, executarea îşi urmează cursul său firesc, iar atunci când s-a dispus şi suspendarea, măsura va înceta de drept.
Pentru a nu se tergiversa executarea silită ca urmare a promovării cu rea-credinţă a contestaţiei, s-a prevăzut posibilitatea aplicării unei amenzi judiciare contestatorului, iar pentru paguba cauzată creditorului ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei de plată, trebuie să-i fie recunoscut dreptul de a solicita de la debitorul sau terţul poprit plata de daune-interese.
