Suspendarea executării popririi
| Comentarii |
|
suspendarea executării popririi, este o măsură cu efectul întreruperii cursului executării pentru o anumită perioadă de timp, dispusă de către instanţa de executare în mod justificat la cererea debitorului ori a terţului poprit.
Cadrul procedural în care se dispune suspendarea îl reprezintă calea de atac a apelului sau contestaţia la executare.
Titlurile executorii în baza cărora se porneşte executarea silită prin poprire privesc de regulă obligaţia debitorului de plată a unei sume de bani, aceasta avându-şi izvorul într-un act sau fapt juridic.
Când titlul executoriu constă într-o hotărâre judecătorească, executarea sa poate avea loc şi înainte de rămânerea definitivă dacă pentru creanţele la care se referă se prevede executarea provizorie de drept.
Hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect plata salariilor, obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru copii, despăgubiri pentru accidente de muncă sau despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate ca urmare a decesului persoanei, vătămarea integrităţii ori sănătăţii persoanei.
Toate aceste creanţe se execută în procedura popririi, în sensul că după înfiinţarea măsurii, în termenul prevăzut de art. 786 alin. (2) NCPC, terţul poprit este obligat să le plătească direct creditorului, chiar dacă hotărârea nu este definitivă, având în vedere caracterul său executoriu potrivit art. 448 NCPC.
Cu privire la executarea silită prin poprire a acestor categorii de titluri executorii, este prevăzută suspendarea executării în cadrul apelului. Pentru cazuri urgente, suspendarea se dispune prin ordonanţă preşedinţială, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în apel.
în cadrul contestaţiei la executare se poate dispune suspendarea popririi la cererea debitorului ori terţului poprit pentru motive temeinice asupra cărora instanţa se va pronunţa printr-o încheiere ce se atacă numai cu apel, potrivit art. 718 alin. (6) NCPC.
Suspendarea unui titlu executoriu în contestaţia la poprire este de drept şi judecătorească.
Suspendarea executării este obligatorie şi fără plata vreunei cauţiuni în toate cazurile în care s-a pus în executare un titlu care potrivit legii nu este executoriu sau printr-o hotărâre definitivă a fost declarat fals. Obţinerea de către debitor a unui termen de eşalonare a plăţii confirmat printr-un înscris autentic suspendă de drept executarea, ca şi în situaţia urmăririi silite a unor bunuri supuse pieirii, degradării sau deprecierii.
în toate celelalte cazuri, asupra suspendării instanţa dispune în raport de interesul persoanei şi de motivele invocate.
Debitorul justifică interesul suspendării executării popririi pentru că urmăreşte evitarea unei pagube ce s-ar putea produce în patrimoniul său ca efect al unei urmăriri greşite, neexistând certitudinea reparării prin întoarcerea executării silite.
în vederea evitării unui astfel de prejudiciu, s-a prevăzut în favoarea debitorului posibilitatea suspendării executării silite până la soluţionarea contestaţiei, cu obligarea acestuia la a depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă.
Potrivit art. 718 alin. (2) NCPC, cu excepţia cazurilor de suspendare obligatorie, partea care solicită suspendarea este obligată să plătească o cauţiune al cărei cuantum se stabileşte în raport de valoarea obiectului contestaţiei şi care se depune de regulă în numerar laTrezoreria Statului, laC.E.C. Bank-S.A. sau la o altă instituţie de credit care face asemenea operaţiuni.
La stabilirea cauţiunii de regulă sunt citate părţile în camera de consiliu şi sub sancţiunea desfiinţării de drept a acestei măsuri, se pune în vedere sau se comunică debitorului să o consemneze la termenul fixat.
în cazul în care la executarea silită participă mai mulţi creditori şi mai mulţi debitori, suspendarea executării obţinută la cererea unuia dintre ei profită şi celorlalţi, iar cauţiunea depusă constituie o garanţie comună tuturor creditorilor potrivit cu natura raportului juridic dintre părţi.
în vechiul Cod de procedură civilă nu erau reglementate într-un mod atât de clar valorile în raport de care să se calculeze cuantumul cauţiunii, ceea ce permitea o disproporţie între nivelul său şi cel al creanţei, de natură să-l prejudicieze pe debitor.
în dreptul francez, pentru a evita o măsură excesivă a indisponibilizării, debitorul poate să depună o sumă într-un cont sau chiar în mâinile terţului pentru a asigura plata creditorului, sumă din care acesta îşi va îndestula creanţa cu prioritate faţă de alti creditori.
Evitarea măsurii indisponibilizării o poate face debitorul, potrivit art. 720 NCPC, prin depunerea cu afectaţiune specială la dispoziţia executorului judecătoresc a întregii valori a creanţei, sumă din care se va plăti creanţa creditorului, precum şi cheltuielile de executare.
Un alt motiv de suspendare a executării silit prin poprire îl constituie moartea debitorului.
Suspendarea executării silite pentru moartea debitorului
este una legală, potrivit art. 688 NCPC, în sensul că executarea nu se va mai continua decât după încunoştinţarea moştenitorilor care se vor cita printr-o înştiinţare colectivă făcută pe numele moştenirii la locul deschiderii succesiunii. Până la introducerea în procedura popririi a moştenitorilor, executorul judecătoresc poate solicita instanţei numirea unui curator special în condiţiile art. 58 NCPC.
Ca şi în cazul suspendării judecăţii, suspendarea executării silite poate fi şi expresia voinţei creditorului, manifestată la cererea sa potrivit art. 700 alin. (2) NCPC sau tacit sub sancţiunea perimării dacă de la data ultimului act de executare a lăsat să treacă 6 luni fără a mai continua şi alte acte de urmărire, mai puţin în cazul în care creanţa urmărită este una fiscală.
în procedura popririi, ca urmare a efectului deosebit de grav pe care îl are măsura indisponibilizării asupra creanţei urmărite, actul de suspendare voluntară a executării nu mai poate fi exercitat de către creditor în mod absolut ca şi în cazul celorlalte urmăriri silite, fiindcă legea îi recunoaşte debitorului sau terţului posibilitatea de a săvârşi acte de natură a continua urmărirea.
Potrivit art. 789 alin. (1) NCPC, dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin prin înfiinţarea popririi, debitorul poate sesiza instanţa de executare în vederea validării măsurii execuţionale, chiar dacă creditorul ar neglija să sesizeze instanta de executare cu o asemenea cerere.
Creditorul popritor, potrivit principiului disponibilităţii, poate renunţa la executarea silită prin poprire, actul său de dispoziţie având ca efect nu numai respingerea contestaţiei ca rămasă fără obiect, dar şi încetarea măsurii indisponibilizării fără ca debitorul ori terţul poprit să justifice un interes în a se opune la această renunţare'".
S-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile ce reglementează instituţia suspendării executării silite nu sunt aplicabile şi în cazul popririi, întrucât dreptul creditorului ar putea fi periclitat ca urmare a înlăturării efectului indisponibilităţii creanţei '.
La fel ca vechea reglementare a Codului de procedură civilă, şi cea actuală cuprinde dispoziţii generale cu privire la suspendarea executării silite, neexistând nicio excepţie în ceea ce priveşte procedura popririi, astfel că şi această urmărire poate fi oprită temporar fără ca măsura suspendării să conducă la înlăturarea efectului popririi, acela al blocării creanţei urmărite, ceea ce ar însemna de fapt încetarea popririi.
Măsura suspendării executării popririi are numai un efect provizoriu şi nu definitiv - opreşte executarea până când
obiectiunile aduse legalitătii ei vor fi solutionate în cadrul contestaţiei, sumele de bani, titlurile de valoare, alte bunuri mobile corporale ori incorporale rămânând la dispoziţia organului de executare. Putem spune că în această fază poprirea îşi păstrează numai caracterul său conservatoriu, de altfel toate actele de executare până la măsura suspendării îşi păstrează valabilitatea, deci şi măsura indisponibilizării luată prin adresa de înfiinţare a popririi.
multumesc
Mocanu Marinela
tel. 0738054357