Imobilizarea persoanelor condamnate
| Comentarii |
|
imobilizarea persoanelor condamnate, penitenciarele dispun de amenajările, dispozitivele, personalul şi mijloacele tehnice necesare pentru supravegherea şi controlul perimetrelor. spaţiilor interioare şi căilor de acces, precum şi de armamentul şi muniţia necesare.
în cazul manifestărilor care tulbură ordinea şi liniştea publică din cadrul penitenciarelor sau pun în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor şi care depăşesc posibilităţile de intervenţie ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Ministerul Afacerilor Interne acordă, la solicitare, sprijinul necesar.
Persoanele condamnate pot fi temporar imobilizate, cu mijloacele din dotare, pentru a preveni un pericol real şi concret. Folosirea cătuşelor sau a altor mijloace de imobilizare nu este permisă decât în situaţii în care alte măsuri de menţinere a ordinii şi disciplinei în rândul deţinuţilor nu au dat rezultate. Astfel, această imobilizare poate avea loc în următoarele cazuri:
a) pentru a împiedica evadarea sau actele violente ale deţinuţilor;
b) pentru a proteja deţinuţii de autovătămare sau pentru a preveni vătămarea altor persoane ori producerea de pagube;
c) pentru restabilirea ordinii şi disciplinei, ca urmare a opunerii sau împotrivirii deţinuţilor la o dispoziţie a organelor judiciare sau personalului locului de deţinere.
Mijloacele de imobilizare ce pot fi folosite se stabilesc prin regulamentul de ordine interioară, iar folosirea mijloacelor de imobilizare este permisă numai pe durata pentru care aceasta este strict necesară.
Folosirea mijloacelor de imobilizare se face gradual, fără a depăşi nevoile reale de imobilizare a deţinuţilor, şi încetează de îndată ce scopul intervenţiei a fost realizat.
Imobilizarea cu lanţuri este interzisă. Ea trebuie să se realizeze prin cătuşe, cămăşi de forţă sau alte mijloace la care se poate apela în situaţii excepţionale.
Folosirea oricărui mijloc enunţat mai sus se face numai după ce s-a obţinut autorizarea prealabilă din partea directorului penitenciarului, cu excepţia cazurilor în care urgenţa nu permite acest lucru, situaţie care este de îndată adusă la cunoştinţa directorului.
Regula de bază care trebuie să primeze în astfel de situaţii este cea dată de faptul că trebuie să existe o proporţionalitate intre mijloacele de constrângere folosite şi starea de pericol creată.
în cazul deţinuţilor imobilizaţi la pat, internaţi într-o unitate sanitară, nu se pot utiliza cătuşe metalice. Modelul mijloacelor de imobilizare şi modul de utilizare a acestor mijloace de imobilizare folosite în unităţi sanitare se stabilesc prin regulament.
Forţa fizică poate fi folosită, potrivit prevederilor legale, în cazurile de autoapărare, de evadare sau rezistenţă fizică activă ori pasivă la o dispoziţie bazată pe lege, regulament şi actele normative subsecvente acestora.
Imobilizarea persoanelor condamnate nu constituie o sancţiune pentru ele şi nu se aplică în acest scop. Ea este o măsură necesară pentru a preîntâmpina o stare de pericol şi durează atât timp cât persistă pericolul, dacă nu se poate apela la o altă modalitate de înlăturare a acestuia.
Utilizarea şi încetarea utilizării oricărui mijloc de constrângere se comunică de îndată în scris judecătorului de supraveghere a privării de libertate, cu arătarea detaliată a faptelor care le-au determinat.
Organele judiciare apreciază cu privire la aplicarea, menţinerea sau îndepărtarea mijloacelor de imobilizare, pe durata prezenţei deţinuţilor în faţa acestora.
