Obiectul dreptului comercial
| Comentarii |
|
obiectul dreptului comercial, determinarea obiectului dreptului comercial este legată de sistemul adoptat de legiuitor în reglementarea raporturilor juridice. în tehnica reglementării raporturilor comerciale există două sisteme: sistemul subiectiv şi sistemul obiectiv.
în sistemul subiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comercianţilor. în acest sistem, dreptul comercial este un drept al profesioniştilor, în sensul că se aplică tuturor persoanelor care au calitatea de comerciant . în acest sistem, dreptul comercial este «dreptul comercianţilor».
în sistemul obiectiv, dreptul comercial cuprinde normele juridice aplicabile comerţului, adică acelor acte juridice, fapte şi operaţiuni, calificate de lege ca fapte de comerţ, ca operaţiuni comerciale, indiferent de persoana care le săvârşeşte. în sistemul obiectiv, dreptul comercial este «dreptul comerţului».
Diferenţa esenţială între cele două sisteme de reglementare a dreptului comercial este că, în timp ce în sistemul subiectiv normele juridice se referă la persoanele care au calitatea de comercianţi, în sistemul obiectiv normele juridice privesc, în principal, operaţiunile comerciale.
Codul comercial român a adoptat, ca tehnică de bază, sistemul obiectiv, deoarece în art. 3 erau enumerate operaţiunile pe care le considera drept fapte de comerţ. O consecinţă fundamentală a acestui fapt era că regulile Codului comercial se aplicau operaţiunilor comerciale indiferent de persoana care le efectua, în sensul că priveau mai mult activitatea comercială decât comercianţii. Odată cu abrogarea parţială a Codului comercial se pune problema sistemului de abordare a raporturilor comerciale. în ceea ce ne priveşte, nu poate fi vorba decât de un sistem subiectiv, atâta vreme cât reglementarea ce enumera faptele de comerţ a fost abrogată.
Sistemul subiectiv al dreptului comercial român îşi are fundamentul în prevederile art. 3 noul cod civil şi în cele ale art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Art. 3 noul Cod Civil dispune „dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi alte subiecte de drept&" Aşadar, în contextul actual al reglementării Codului civil, norma juridică se aplică cu prioritate subiectului de drept şi în subsidiar raportului juridic, adică relaţiei juridice. Prin comparare, dacă sub imperiul Codului comercial normele juridice priveau faptele, actele şi operaţiunile juridice, potrivit Codul civil, normele juridice se aplică cu precădere subiectelor de drept. Aceasta înseamnă că pentru a stabili norma juridică aplicabilă se impune mai întâi calificarea subiectelor de drept participante la raportul juridic. Dacă subiectele raportului juridic au calitatea de profesionişti în accepţiunea Codului civil, atunci îşi vor găsi incidenţă normele juridice aplicabile profesioniştilor şi, în cazul nostru, profesioniştilor comercianţi, iar dacă subiectele raportului juridic nu pot fi considerate ca fiind profesionişti, atunci se vor aplica regulile dreptului comun. De exemplu, dacă subiectele raportului juridic sunt societăţi comerciale, relaţiilor juridice dintre acestea li se vor aplica cu prioritate Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului etc. Soluţia este consacrată de însuşi Codul civil, care, în art. 192 dispune „persoanele juridice legal înfiinţate se supun dispoziţiilor aplicabile categoriei din care face parte, precum şi celor cuprinse în prezentul cod, dacă prin lege nu se prevede altfel”.
în ceea ce priveşte sistemul de reglementare a relaţiilor comerciale trebuie avute în vedere şi prevederile art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, care dispune „în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Codului civil, referirile la comercianţi se consideră a fi făcute la persoanele fizice, sau după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării la registrul comerţului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului”. Art. 1 din Legea nr. 26/1990 enumeră categoriile de entităţi obligate să ceară înmatricularea sau, după caz, înregistrarea în registrul comerţului. Acestea sunt: persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, societăţile comerciale, companiile naţionale şi societăţile naţionale, regiile autonome, grupurile de interes economic, societăţile cooperative, organizaţiile cooperatiste, societăţile europene, societăţile cooperative europene şi grupurile europene de interes economic cu sediul principal în România, precum şi alte persoane fizice şi juridice prevăzute de lege.
în completare, Legea nr. 71/2011, în art. 8 alin. (1) dispune că, noţiunea de „profesionist” prevăzută la art. 3 noul Cod Civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfă
şoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege la data intrării în vigoare a Codului civil. Aşadar, atâta vreme cât, potrivit noului Cod civil, noţiunea de profesionist include şi calitatea de comerciant, iar reglementările se referă la profesioniştii comercianţi, suntem în prezenţa unui sistem subiectiv de reglementare a raporturilor comerciale. Drept dovadă stă şi legislaţia specială referitoare la comercianţi, precum Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale'’ etc. Această legislaţie specială are în vedere, în principal, profesioniştii care au calitatea de comerciant persoană fizică sau persoană juridică.
Faţă de considerentele de mai sus, concluzia care se impune este aceea că dreptul comercial, în actuala configuraţie legislativă, are la bază sistemul subiectiv de reglementare.
în stabilirea sistemului de reglementare al Dreptului comercial merită a fi reţinută şi prevederea din art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, potrivit căreia, în toate actele normative în vigoare, expresiile „acte de comerţ”, respectiv „fapte de comerţ" se înlocuiesc cu expresia „activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii&" Aceasta înseamnă că, în completarea sistemului subiectiv de reglementare prin raportarea normelor juridice la calitatea de profesionist comerciant, vor fi avute în vedere şi normele referitoare la activităţile de producţie, prestări servicii, comerţ şi executare de lucrări, adică sistemul obiectiv. înseamnă că, în completarea sistemului subiectiv, ca tehnică de reglementare se foloseşte şi sistemul obiectiv constând din normele referitoare la activităţile comerciale în accepţiunea noilor reglementări.
în concluzie, principalul sistem de reglementare al dreptului comercial este sistemul subiectiv, prin normele aplicabile profesioniştilor comercianţi, şi, în completare, se aplică sistemul obiectiv, alcătuit din normele ce privesc operaţiunile de producţie, comerţul, prestarea de servicii şi executarea de lucrări.
