Izvoarele dreptului execuţional penal
| Comentarii |
|
izvoarele dreptului execuţional penal, prin izvor al dreptului execuţional penal se înţelege actul normativ sau actele normative prin care se exprimă voinţa de stat cu privire la normele juridice privind executarea sancţiunilor de drept penal.
Izvoarele dreptului execuţional penal sunt dispoziţiile cuprinse în:
a) Constituţia României. Legea fundamentală creează cadrul de manifestare a cetăţenilor în plaja mare a activităţilor licite, stabilindu-se tot ceea ce statul român permite cetăţenilor, apărându-le în acelaşi timp valorile şi drepturile fundamentale. începând cu drepturile inviolabile ce asigură viaţa, posibilitatea de mişcare liberă, siguranţa fizică şi psihică, siguranţa domiciliului, continuând cu dreptul la integritate fizică şi psihică, la apărare individuală şi colectivă, la liberă circulaţie, dreptul de ocrotire a vieţii intime, familiale şi private: legea fundamentală creează premise pentru toţi, chiar şi pentru cei sancţionaţi penal, să îşi exercite drepturile.
in Constituţie sunt lămurite sensurile noţiunilor de cetăţean, stat, drept, concomitent cu definirea principiilor generale ale raporturilor dintre cei care apără societatea şi cel apărat de normele de drept împotriva pericolelor, infracţiunilor şi nedreptăţilor;
b) Codul penal. în art. 53-70 - categoriile pedepselor, art. 71-73 - calculul pedepselor. art. 80-96 - renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, art. 99-106 - liberarea condiţionată.
c) Codul de procedură penală, în Titlul V privind „Executarea hotărârilor penale", art. 550-601;
d) Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Normele de drept execuţional penal limitează drepturile şi libertăţile unor cetăţeni (condamnaţi), în scopul de a evita activităţile distructive. Totuşi, aceste norme trebuie să fie periodic revizuite, pentru a reformula posibilităţile exerciţiului deplin al acestor drepturi de îndată ce este posibil. Condiţiile în care drepturile se exercită în cazul celor sancţionaţi penal sunt stabilite de normele dreptului execuţional, care prevăd limitele şi modul lor de manifestare.
e) Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;
f) Legea nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune;
g) Legea nr. 293/2004 privind statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor;
La acestea trebuie alăturat, chiar dacă nu au forţa juridică a legii şi nu pot fi izvoare de drept în adevăratul sens al noţiunii, şi Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, respectiv a Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Este de precizat faptul că ultimele „izvoare" indicate mai sus nu au caracterul unui „izvor de drepf propriu-zis, deoarece nu sunt acte emanate de la puterea legiuitoare -Parlamentul însă apreciem că prin conţinutul lor pot fi menţionate la acest capitol.
Legislaţia Uniunii Europene şi cea internaţională, mai precis tratatele şi convenţiile ratificate de România, fac parte din dreptul intern şi sunt obligatoriu a fi respectate. Astfel, în acest sens trebuie amintite:
- Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948;
- Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 1966:
- Principiile directoare pentru tratamentul delincvenţilor, adoptate de O.N.U. în 1990:
- Convenţia Naţiunilor Unite împotriva torturii şi a altor tratamente crude, inumane sau degradante;
- Regulile europene pentru penitenciare - Recomandarea R(87)3, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 12 februarie 1987, în cea de-a 404-a şedinţă a miniştrilor deputaţi; versiunea europeană revizuită a Ansamblului de reguli minime privind tratamentul deţinuţilor;
- Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deţinuţilor, adoptat prin Rezoluţia nr. 663 C(XXIV) a Consiliului Economic şi Social din 31 iulie 1957, care a reluat Rezoluţia Primului Congres al Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi tratamentul delincvenţilor din 30 august 1955;
- în domeniul privind recrutarea, pregătirea şi statutul personalului de penitenciar-Rezoluţia Primului Congres al Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi tratamentul delincvenţilor, adoptată la 1 septembrie 1955;
- în materie de aşezăminte penitenciare şi corecţionale deschise - Rezoluţia Primului Congres al Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi tratamentul delincvenţilor, adoptată la 29 august 1955;
- Ansamblul regulilor minime ale Naţiunilor Unite cu privire la administrarea justiţiei pentru minori - „Regulile de la Beijing" adoptat de O.N.U. prin Rezoluţia nr. 40/33 din 29 noiembrie 1985;
- Regulile Naţiunilor Unite pentru protecţia minorilor privaţi de libertate - Rezoluţia nr. 45/113 din 14 decembrie 1990;
- Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei forme oarecare de detenţie sau de încarcerare, adoptat de O.N.U. în a 76-a Sesiune plenară din 9 decembrie 1988;
- Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei R(89), adoptată la data de 13 octombrie 1989 la Strasbourg;
- Recomandarea Comitetului de Miniştri REC(2006) din 11 ianuarie 2006 referitoare la Regulile penitenciare europene;
- Recomandarea Consiliului de Miniştri REC(2008) din 5 noiembrie referitoare la Regulile europene pentru minorii care fac obiectul unor sancţiuni sau măsuri dispuse de organele judiciare.
