Politica execuţional-penală
| Comentarii |
|
politica execuţional-penală, legea penală prevede care fapte constituie infracţiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor şi măsurile ce se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte.
În cadrul politicii penale a României, un loc important îl ocupă şi politica execuţional-penală. Statul român înţelege să apere, prin elaborarea legilor generale şi speciale, valorile sociale, ordinea de drept şi normele de convieţuire socială între membrii societăţii.
Politica penală a statului nostru trebuie să se adapteze la şi să ţină seama şi de legislaţia Uniunii Europene. Legislaţia penală naţională suferă influenţe puternice din partea dreptului Uniunii Europene. în scopul armonizării celor două legislaţii.
Sub aspect sancţionator, statul nostru s-a obligat, prin tratatele încheiate cu statele membre, să ia toate măsurile ca faptele ce îmbracă forma infracţiunii să fie sancţionate penal, iar sancţiunile să fie proporţionate şi educative. Justificarea colaborării între state în domeniul penal şi execuţional penal este dată de faptul internaţionalizării crimei, căreia trebuie să i se răspundă prin măsuri eficiente de represiune cu caracter naţional şi internaţional.
După anul 2000, în cadrul reformei penale, România a făcut eforturi considerabile concretizate în elaborarea unor proiecte de modificare a Codului penal şi a Codului de procedură penală, iar în cadrul actualelor coduri se regăsesc instituţii penale din dreptul comunitar penal.
Ideea principală care răzbate din politica statului în ceea ce priveşte executarea sancţiunilor de drept penal este aceea a accentuării laturii de reeducare a infractorilor şi, implicit, de realizare a unei prevenţii generale şi speciale mai eficiente în detrimentul laturii sancţionatorii.
