Mandatul ad-hoc
| Comentarii |
|
mandatul ad-hoc, Definiție. Desemnarea mandatarului ad-hoc. Durata mandatului ad-hoc. Remunerarea mandatarului ad-hoc. Obiectul mandatului ad-hoc. Încetarea mandatului ad-hoc
Definiție
Mandatul ad-hoc este reglementat în capitolul II din Legea nr. 381/2009 (art. 7-12). În concepţia legii, mandatul ad-hoc este o procedură confidenţială, declanşată la cererea debitorului, prin care un mandatar ad-hoc, desemnat de instanţă, negociază cu creditorii în scopul realizării unei înţelegeri între unul sau mai mulţi dintre aceştia şi debitor în vederea depăşirii stării de dificultate.
Desemnarea mandatarului ad-hoc
Competenţa desemnării mandatarului ad-hoc aparţine preşedintelui tribunalului în circumscripţia căruia este situat sediul debitorului aflat în dificultate financiară.
Potrivit prevederilor Legii nr. 381/2009 (art. 7-10), debitorul adresează o cerere preşedintele tribunalului prin care propune un mandatar ad-hoc din rândul practicienilor în insolvenţă, autorizaţi conform legii. în consecinţă, mandatarul ad-hoc este un practician în insolvenţă. Cererea debitorului trebuie motivată şi se înregistrează într-un registru special. După primirea cererii, preşedintele tribunalului convoacă, în termen de 5 zile, prin agent procedural, debitorul şi mandatarul ad-hoc propus. După ascultarea debitorului, dacă se constată că dificultăţile întreprinderii debitorului sunt serioase, iar mandatarul ad-hoc propus întruneşte condiţiile legii pentru exercitarea acestei calităţi, preşedintele tribunalului desemnează, prin încheierea irevocabilă, mandatarul ad-hoc propus.
Durata mandatului ad-hoc
Mandatul ad-hoc durează maxim 90 de zile de la desemnarea mandatarului ad-hoc de către preşedintele tribunalului. Durata mandatului ad-hoc nu este prevăzută în mod expres, dar aceasta rezultă implicit din Legea nr. 381/2009. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 12 din lege, mandatul ad-hoc încetează dacă mandatarul nu reuşeşte, în termen de 90 de zile, să intermedieze încheierea unei convenţii între debitor şi creditorii săi.
Remunerarea mandatarului ad-hoc
Potrivit legii, mandatarul ad-hoc este remunerat. Art. 11 din Legea nr. 381/2009 dispune că onorariul mandatarului ad-hoc va fi stabilit provizoriu de către preşedintele tribunalului, la propunerea debitorului, cu acordul mandatarului ad-hoc. Remuneraţia mandatarului ad-hoc se stabileşte sub forma unui onorariu fix sau a unui onorariu lunar. Acesta va putea fi modificat ulterior, la cererea mandatarului ad-hoc, cu acordul debitorului.
Considerăm că modificarea ulterioară a onorariului mandatarului ad-hoc nu este supusă aprobării preşedintelui instanţei, deoarece, pe de o parte, chiar şi stabilirea iniţială cu prilejul desemnării este provizorie şi, pe de altă parte, legea nu dă preşedintelui tribunalului o astfel de atribuţie.
Obiectul mandatului ad-hoc
Obiectul mandatului ad-hoc este reglementat în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 381/2009. în conformitate cu textul de lege menţionat, obiectul mandatului ad-hoc constă din realizarea unei înţelegeri între debitor şi unul sau mai mulţi creditori ai săi, în vederea depăşirii stării de dificultate în care se află debitorul, păstrării locurilor de muncă şi acoperirii creanţelor creditorilor. înţelegerea între debitor şi creditori trebuie realizată de către mandatarul ad-hoc în termen de 90 de zile de la desemnare de către preşedintele tribunalului. în scopul realizării obiectului mandatului, mandatarul ad-hoc va putea propune ştergeri, reeşalonări sau reduceri parţiale de datorii, continuarea sau încetarea unor contracte în curs, reduceri de personal, precum şi orice alte măsuri pe care le consideră a fi necesare [art. 10 alin. (3) din lege].
Legea nu pretinde ca măsurile propuse de mandatarul ad-hoc să fie aprobate de către preşedintele tribunalului, de unde rezultă concluzia potrivit căreia ele vor fi valabile şi se vor aplica în măsura şi în condiţiile în care vor fi negociate cu creditorii şi consemnate în convenţia ce materializează înţelegerea acestora cu debitorul.
Nici valabilitatea înţelegerii realizată de mandatarul ad-hoc cu creditorii nu este supusă încuviinţării sau aprobării de către preşedintele tribunalului, ceea ce înseamnă că nu are valoarea unei tranzacţii reglementată de art. 271-273 C. pronoul cod civil înţelegerea făcută între creditori şi debitor nu are caracterul unei tranzacţii, deoarece preşedintele nu este îndrituit să pronunţe o hotărâre prin care să o consfinţească, iar înţelegerea nu are ca obiect soluţionarea sau evitarea unor litigii între părţi, ci depăşirea stării de dificultate financiară a debitorului. Nu trebuie uitat că, în înţelesul art. 3 lit. b) din Legea nr. 381/2009, întreprinderea în dificultate este întreprinderea care are anumite probleme manageriale sau economice, dar al cărei titular este capabil totuşi să-şi execute obligaţiile exigibile.
Încetarea mandatului ad-hoc
Mandatul ad-hoc încetează în condiţiile expres prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 12 din Legea nr. 381/2009, mandatul ad-hoc încetează prin:
a) denunţarea unilaterală a mandatului de către debitor sau de către mandatarul ad-hoc:
b) încheierea înţelegerii între debitor şi creditorii săi;
c) dacă în termen de 90 de zile de la desemnarea mandatarului ad-hoc acesta nu reuşeşte să intermedieze încheierea unei înţelegeri între debitor şi creditori.
Ultimele două cazuri de încetare a mandatului ad-hoc conturează cu claritate atribuţiile mandatarului ad-hoc. Din norma legală de mai sus, precum şi din interpretarea celorlalte dispoziţii ale legii, rezultă că mandatarul ad-hoc nu este îndrituit ori obligat să aplice el măsurile pe care le propune în vederea depăşirii stării de dificultate în care se află întreprinderea debitorului. De asemenea, mandatarul ad-
hoc nu aplică şi nu supraveghează îndeplinirea clauzelor înţelegerii încheiată de către debitor cu creditorii săi. Dimpotrivă, odată perfectată această înţelegere, mandatul ad-hoc încetează. Cu atât mai mult. preşedintele tribunalului care a desemnat mandatarul ad-hoc nu este implicat în realizarea măsurilor convenite prin înţelegerea dintre debitor şi creditorii semnatari ai înţelegerii.
