Răspunderea persoanelor care au cauzat starea de insolvenţa a debitorului
| Comentarii |
|
răspunderea persoanelor care au cauzat starea de insolvenţa a debitorului, 1. Noţiuni introductive. 2. Persoanele obligate să răspundă. 3. Condiţiile răspunderii
1. Noţiuni introductive
După cum s-a văzut în cele de mai sus, creanţele creditorilor asupra debitorului ajuns în stare de insolvenţă sunt satisfăcute din averea debitorului. Consecinţa este expresia principiului răspunderii pentru propriile obligaţii, mai exact creanţele debitorului persoană juridică sunt suportate din averea persoanei juridice aflate în insolvenţă, şi nu din patrimoniul asociaţilor sau membrilor persoanei juridice în cauză.
De la acest principiu, Legea nr. 85/2006 consacră o excepţie care constă în răspunderea şi a altor persoane decât debitorul pentru satisfacerea drepturilor creditorilor. în concret, legea reglementează o răspundere a membrilor organelor de conducere şi supraveghere a debitorului persoană juridică, precum şi a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului.
2. Persoanele obligate să răspundă
Legea prevede, în art. 138 alin. (1) că, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului.
Din textul de lege reprodus rezultă că răspunderea priveşte următoarele categorii de persoane: administratorii şi directorii societăţii, respectiv membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere, cenzorii, auditorii financiari şi orice alte persoane care au exercitat, în condiţiile legii, funcţii de conducere sau supraveghere în cadrul debitorului persoană juridică.
Pe lângă cei implicaţi în conducerea şi administrarea activităţii debitorului, legea reglementează răspunderea şi a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului.
3. Condiţiile răspunderii
Legea statuează anumite reguli speciale care guvernează răspunderea persoanelor ce au cauzat starea de insolvenţă a debitorului. Aceste reguli privesc natura juridică a răspunderii, cererea de atragere a răspunderii, faptele care angajează răspunderea, prescripţia dreptului la acţiune etc.
3.1. Acţiunea în răspundere
Pentru a fi atrasă răspunderea persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă a debitorului, este necesară formularea unei acţiuni în răspundere a acestora. Acţiunea de atragere a răspunderii persoanelor care au cauzat insolvenţa poate fi formulată de către administratorul judiciar sau de către lichidator. Dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea în răspundere, aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de către un creditor desemnat de adunarea creditorilor.
3.2. Faptele care angajează răspunderea
Răspunderea membrilor organelor de administrare şi de conducere, precum şi a oricăror persoane care au cauzat starea de insolvenţă a debitorului se aplică numai pentru faptele prevăzute expres şi limitativ de lege. Faptele ce atrag răspunderea persoanelor ce au cauzat starea de insolvenţă a debitorului sunt prevăzute la art. 138 din lege:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;
d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;
g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.
Răspunderea persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă are natură delictuală, deoarece este angajată doar pentru încălcarea sau nesocotirea dispoziţiilor legale. Prin urmare, în vederea atragerii răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă a debitorului vor trebui îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale, inclusiv stabilirea legăturii de cauzalitate. Stabilirea legăturii de cauzalitate este impusă şi de prevederile art. 138 alin. (1) care prevede că răspund persoanele „cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului (...) precum şi orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă(s.n)&"
Acţiunea în răspundere se prescrie în termen de 3 ani. Prescripţia începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariţia stării de insolvenţă, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunţării deschiderii procedurii (art. 139 din lege).
3.3. întinderea răspunderii
Art. 138 din Legea nr. 85/2006 dispune că judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică ajunsă în stare de insolvenţă, să fie suportată de persoanele care au cauzat-o. în consecinţă, membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă nu răspund pentru toate datoriile debitorului, ci numai pentru o parte din pasiv.
Stabilirea exactă a pasivului şi implicit a întinderii răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă o va face judecătorul-sindic pe baza probelor administrate. în concret, partea de pasiv suportată de persoana care răspunde nu poate fi decât acea parte care constituie efectul faptelor ilicite săvârşite. Mai exact, întinderea răspunderii persoanelor vizate de lege se va stabili în raport de legătura de cauzalitate dintre fapta săvârşită şi pasivul produs.
3.4. Efectele răspunderii persoanelor care au cauzat insolvenţa
Ca urmare a angajării răspunderii persoanelor ce au cauzat starea de insolvenţă, acestea vor fi obligate la suportarea pasivului stabilit de către judecătorul-sindic. Judecătorul-sindic va stabili cu exactitate sumele de bani ce urmează a fi plătite de către persoanele ce au cauzat starea de insolvenţă. în cazul în care persoanele chemate să răspundă nu varsă sumele de bună-voie, acestea vor fi executate silit. Executarea silită împotriva persoanelor răspunzătoare se efectuează de către executorul judecătoresc, după regulile Codului de procedură civilă.
Sumele obţinute ca urmare a tragerii la răspundere a persoanelor ce au cauzat insolvenţa vor intra în averea debitorului şi vor fi destinate, în caz de reorganizare, plăţii creanţelor, potrivit programului de plăţi, completării fondurilor necesare continuării activităţii debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului (art. 140 din lege).
Potrivit dispoziţiilor art. 142 alin. (2), după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanţe pus la dispoziţia sa de către lichidator.
în încheiere se impune a fi precizat că în conformitate cu art. 138 alin. (2) răspunderea persoanelor pentru pasivul cauzat nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni. Faptele care constituie infracţiuni sunt reglementate de art. 143-147 din Legea nr. 85/2006. Aceste fapte sunt: bancruta simplă, bancruta frauduloasă, gestiunea frauduloasă, delapidarea, infracţiunea de înregistrare a unei cereri de admitere a unei creanţe inexistente asupra averii debitorului şi infracţiunea de refuz de a prezenta documentele sau informaţiile necesare aplicării procedurii.
