Momentul încheierii căsătoriei
| Comentarii |
|
momentul încheierii căsătoriei, art. 289 din Noul cod civil stabilește că momentul încheierii căsătoriei este acela în care, după ce ofiţerul de stare civilă a luat consimţământul fiecăruia dintre viitorii soti, îi declară căsătoriţi.
- în cazul românilor care se căsătoresc în străinătate se aplică legile române în ce priveşte condiţiile de fond la căsătorie, iar în ce priveşte cele de formă, se aplică regulile statului în care se oficiază căsătoria (locus regit actum)
- în cazul căsătoriei unei persoane române cu una străină pe teritoriul ţării noastre, se vor aplica legile române în ce priveşte atât condiţiile de fond, cât şi de formă, atunci când căsătoria se încheie în faţa organului de stare civilă; când aceasta se încheie de către un reprezentant al ţării străinului la sediul diplomatic sau consular al acelui stat la noi în ţară, regulile privind condiţiile de formă sunt acelea prevăzute de legislaţia acelui stat, aplicându-se deci principiul locus regit actum.
Noul Cod Civil a pus capăt unei controverse în legătură cu momentul în care viitorii soţi sunt consideraţi căsătoriţi, înainte de apariţia noului Cod civil. În literatura juridică şi practica judiciară anterioare au fost susţinute două puncte de vedere. Astfel, într-o primă părere, momentul încheierii căsătoriei era considerat acela în care delegatul de stare civilă, după ce constată consimţământul fiecăruia la căsătorie, îi declară căsătoriţi. înregistrarea căsătoriei, care urmează după aceea, se susţinea că ar avea doar valoare probatorie, şi nu constitutivă de stare civilă. în cea de-a doua părere, se considera că, dimpotrivă, numai momentul final al procedurii încheierii căsătoriei poate fi considerat drept momentul încheierii propriu-zise a căsătoriei, pentru că actul juridic al căsătoriei nu este doar consensual, ci şi solemn, iar solemnitatea constă în îndeplinirea întregii proceduri de celebrare a căsătoriei.
momentul încheierii căsătoriei, potrivit art. 289 C. civ., căsătoria este încheiată în momentul în care, după ce ia consimţământul fiecăruia dintre viitorii soţi, ofiţerul de stare civilă îi declară căsătoriţi.
Soluţia era aceeaşi şi sub imperiul Codului familiei, chiar dacă nu era consacrată expres, fiind dedusă pe cale de interpretare în doctrină şi jurisprudenţă.
