Nulitatea relativă a căsătoriei
| Comentarii |
|
nulitatea relativă a căsătoriei, este lovită de nulitate relativă căsătoria încheiată în următoarele situaţii:
- fără încuviinţarea sau autorizarea prevăzută la art. 272 alin. (2), (4) şi (5) C.civ. coroborat cu art. 297 C.civ.;
- în cazul în care consimţământul unuia dintre soţi a fost viciat prin eroare (care poartă exclusiv asupra identităţii fizice a celuilalt soţ), doi sau violenţă, conform art. 298 C.civ.;
- încheiată de persoana lipsită vremelnic de discernământ, conform art. 299 C.civ.;
- între tutore şi persoana minoră aflată sub tutela sa, conform art. 300 C.civ.
Acţiunea în declararea nulităţii relative a căsătoriei este o acţiune personală, iar dacă aceasta a fost introdusă de către unul dintre soţi, ea poate fi continuată de către oricare dintre moştenitorii săi. Ea poate fi cerută şi de către părintele, tutorele, persoana/instituţia a cărei încuviinţare nu a fost cerută (cazul minorilor cu vârsta cuprinsă între 16-18 ani) sau de către procuror în lipsa autorizaţiei instanţei de tutelă.
Atunci când lipseşte încuviinţarea/autorizarea prevăzută la art. 272 alin. (2), (4) şi (5) C.civ., anulabilitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, s-au obţinut încuviinţările şi autorizarea cerute de lege.
Căsătoria nu poate fi anulată dacă soţii au convieţuit timp de 6 luni de la data încetării violenţei sau de la data descoperirii dolului, a erorii ori a lipsei vremelnice a facultăţilor mintale.
Pentru toate cazurile de nulitate relativă a căsătoriei, aceasta se acoperă dacă, între timp, ambii soţi au împlinit vârsta de 18 ani sau dacă soţia a născut ori a rămas însărcinată.
Odată cu cererea în constatarea nulităţii absolute a căsătoriei sau în declararea nulităţii relative a acesteia, se poate cere şi constatarea bunei-credinţe a unuia dintre soţi sau a ambilor soţi la încheierea căsătoriei, plata pensiei de întreţinere - dacă este cazul -, lichidarea regimului matrimonial şi stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti privindu-i pe copiii lor minori, stabilirea locuinţei şi contribuţia la cheltuielile de creştere şi educare a acestora.
