Obligaţiile asiguratului la asigurarea unui bun (auto - rca, casco, locuință etc.)
| Comentarii |
|
obligaţiile asiguratului, Plata primelor de asigurare. Întreţinerea bunului asigurat. Comunicarea producerii riscului asigurat. Luarea măsurilor de limitare a pagubei în cazul survenirii evenimentului asigurat. Declararea existenţei altor asigurări pentru acelaşi bun
Plata primelor de asigurare
Obligaţia esenţială a asiguratului în temeiul unui contract de asigurare de bunuri este aceeaşi specifică oricărei forme de asigurare, adică plata primelor de asigurare. Plata primelor de asigurare aferente contractului de asigurare de bunuri nu este supusă vreunei reglementări speciale, de unde consecinţa că toate aspectele privind executarea acestei obligaţii privind: modalitatea de plată, locul plăţii, debitorul obligaţiei de plată, data plăţii, proba plăţii, sancţiunea neplăţii primelor de asigurare se vor regulariza după principiile plăţii primelor de asigurare prezentate în
secţiunile aferente contractului de asigurare cadru’. Merită reţinut însă că, pentru stabilirea cuantumului primei de asigurare în asigurările de bunuri, un criteriu esenţial îl constituie gradul de uzură al acestuia din momentul perfectării contractului.
Întreţinerea bunului asigurat
O altă obligaţie specifică acestei forme de asigurare este aceea de întreţinere a bunului asigurat. în acest sens, art. 2216 alin. (1) Noul Cod Civil, asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în condiţii corespunzătoare, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat.
Corelativ obligaţiei asiguratului de a întreţine bunul asigurat, legea reglementează dreptul asigurătorului de a verifica modul în care bunul este întreţinut în condiţiile stabilite prin contract. Neîndeplinirea acestei obligaţii de către asigurat îndreptăţeşte asigurătorul să solicite rezilierea sau denunţarea contractului de asigurare, iar în cazul producerii riscului asigurat, să refuze plata despăgubirilor. Obligaţia de evitare a survenirii evenimentului asigurat trebuie apreciată şi ea prin prisma omului obişnuit, iar criteriul concret de evaluare ar trebui să fie acela al conduitei persoanei asigurate cu celelalte bunuri din patrimoniul propriu, care nu sunt asigurate. Astfel spus, existenţa asigurării nu trebuie să creeze în persoana asiguratului o atitudine de indiferenţă în luarea măsurilor de evitare a producerii riscurilor asigurate, dar nici nu i se poate pretinde o conduită mai exigentă faţă de bunul asigurat decât faţă de celelalte bunuri din patrimoniu care nu sunt asigurate. în concret, asiguratul trebuie să se abţină de la orice faptă (acţiune sau inacţiune) care ar mări riscul producerii evenimentului asigurat adică, producerea evenimentului asigurat nu trebuie să fie consecinţa directă sau contributivă a conduitei asiguratului.
Comunicarea producerii riscului asigurat
La fel ca în orice formă de asigurare, asiguratul trebuie să comunice asigurătorului producerea cazului asigurat. Obligaţia comunicării producerii riscului asigurat este reglementată de art. 2207 alin. (1) noul Cod Civil, potrivit căruia „Asiguratul este obligat să comunice asigurătorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare”.
Într-o speţă s-a stabilit că acceptând gradul de uzură de 7% şi încasând prima de asigurare la această uzură, asigurătorul, după producerea evenimentului (furtului), nu mai poate ataca evaluarea pe baza unor date teoretice: starea medie de întreţinere, gradul de întrebuinţare sau potrivit unor tabele (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 2408 din 18 aprilie 2003. în R.D.C. nr. 9/2004. p. 286).
În reglementarea noului Cod penal, la art. 245 sub denumirea „înşelăciunea privind asigurările" este sancţionată cu închisoarea de la 1 la 5 ani distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare. ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată. Pentru abordarea din perspectivă penală, a se vedea C. Duvac, înşelăciunea privind asigurările în noul Cod penal. R.D.C. nr. 6/2012. p. 72 şi urm.
Normele care legiferează asigurarea de bunuri nu conţin reguli speciale cu privire la obligaţia asiguratului de comunicare a producerii riscului asigurat, astfel încât îşi vor găsi aplicare normele cu caracter general. în consecinţă, aspectele privind executarea obligaţiei de comunicare a producerii riscului asigurat, precum: termenul în care se face comunicarea, persoanele obligate sau abilitate să comunice riscul survenit, forma şi conţinutul comunicării, sancţiunea neexecutării obligaţiei de comunicare etc., se vor soluţiona după prescripţiile cuprinse în art. 2207 noul Cod Civil, pe care le-am prezentat cu prilejul analizei contractului de asigurare cadru.
Luarea măsurilor de limitare a pagubei în cazul survenirii evenimentului asigurat
Consacrarea acestei obligaţii se găseşte în art. 2216 alin. (3) noul cod civil care prevede că, în cazurile prevăzute în contract, la producerea riscului, asiguratul este obligat să ia pe seama asigurătorului şi în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor.
Desigur că această obligaţie trebuie înţeleasă nu în sensul că asiguratul va solicita bani sau alte mijloace de la asigurător în vederea evitării agravării prejudiciului, ci în sensul că spezele avansate de asigurat vor fi suportate de asigurător separat de indemnizaţia de asigurare. Fără îndoială că luarea măsurilor de limitare a pagubelor va fi apreciată prin prisma posibilităţilor materiale, financiare, intelectuale sau de altă natură ale asiguratului. Aşadar, cheltuielile făcute de asigurat pentru limitarea pagubelor se vor înscrie în două coordonate, una, să nu depăşească echivalentul sumei asigurate şi a doua, să fie suportate de către asigurător. Şi această obligaţie va fi apreciată după tipul omului obişnuit şi prin raportarea exactă la condiţia fiecărui asigurat în parte. Efectul practic ce rezultă din neîndepli-nirea acestei obligaţii ar putea fi acela al suportării de către asigurat a pagubelor care puteau fi evitate prin luarea măsurilor de limitare a consecinţelor. Dovada unor astfel de împrejurări cade în sarcina asigurătorului, asiguratul fiind prezumat de bună-credinţă în conduita lui faţă de administrarea bunului şi luarea măsurilor de limitare a pagubelor inerente survenirii evenimentului asigurat.
Declararea existenţei altor asigurări pentru acelaşi bun
Această obligaţie este reglementată de art. 2219 alin. (1) noul Cod Civil potrivit căruia asiguratul trebuie să declare existenţa tuturor asigurărilor referitoare la acelaşi bun, această obligaţie revenindu-i atât la data încheierii contractelor de asigurare, cât şi pe parcursul executării acestora.
Când ne-am ocupat de explicarea termenilor uzuali în domeniul asigurărilor, am arătat că reglementările legale permit încheierea mai multor poliţe de asigurare
concomitent cu privire la acelaşi bun sau valoare socială pentru aceleaşi riscuri, situaţie ce este denumită, în limbajul asigurărilor, coasigurare. Tot astfel, este posibilă asigurarea aceluiaşi bun sau valori sociale, în acelaşi timp, la mai mulţi asigurători, dar pentru riscuri diferite. Aşa fiind, în temeiul textului de mai sus, asiguratul are obligaţia încunoştinţării asigurătorului despre existenţa altor asigurări cu privire la acelaşi bun, atât în ipoteza în care se contractează pentru aceleaşi riscuri, adică situaţia coasigurării, cât şi atunci când asigurarea ce se contractează are ca obiect alte riscuri decât cele deja asigurate.
Scopul instituirii acestei obligaţii este lesne de înţeles, fiind acela al evitării acordării despăgubirilor în cuantum mai mare decât valoarea bunului din momentul producerii cazului asigurat şi este consacrat în cuprinsul art. 2219 alin. (2) noul Cod Civil Potrivit textului de lege menţionat, atunci când există mai multe asigurări încheiate pentru acelaşi bun, fiecare asigurător este obligat la plată proporţional cu suma asigurată şi până la concurenţa acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinţă directă a riscului.
