Oferta şi alte manifestări de voinţă
| Comentarii |
|
oferta şi alte manifestări de voinţă, prin delimitarea condiţiilor de validitate, oferta are o fizionomie aparte care o distinge de aceea a altor manifestări de voinţă pe care le regăsim adesea în faza precontractuală.
In principiu, oferta se distinge de propunerea adresată unor persoane nedeterminate. De regulă, conform art. 1189 alin. (1) Noul Cod Civil, propunerea de a încheia un contract adresată publicului sau unor persoane nedetenninate, nu poate fi considerată ofertă, ci eventual solicitare de ofertă sau intenţie de negociere. Aşadar, în cazul acestei manifestări de voinţă, legiuitorul instituie o prezumţie de rezervă a ofertei incompatibilă cu caracterul său neechivoc. Prin excepţie „propunerea valorează ofertă dacă aceasta rezultă astfel din lege, din uzanţe ori, în mod neîndoielnic, din împrejurări” [art. 1189 alin. (2) teza I noul Cod Civil]. Totuşi, o asemenea „ofertă-excepţie”, poate fi revocată numai într-o modalitate simetrică ofertei adresate iniţial persoanelor nedeterminate sau într-o manieră care să permită să fie cunoscută în aceeaşi măsură [art. 1189 alin. (2) teza a Il-a noul Cod Civil].
Oferta se distinge şi de solicitarea de oferte al cărei rol este doar acela de a „sonda” posibilităţile de contractare la un moment dat. Solicitarea de oferte cuprinde o rezervă incompatibilă cu exigenţa caracterului său complet şi mai ales cu al celui neechivoc, pentru că nu vădeşte intenţia reală a celui care lansează apelul la ofertele terţilor de a se obliga juridic în cazul unei acceptări a acestei propuneri. De aceea, art. 1190 noul cod civil prevede că: „Solicitarea de a fonnula oferte, adresată uneia sau mai multor persoane determinate, nu constituie prin ea însăşi ofertă de a contracta”.
In sfârşit, oferta se distinge de numeroase manifestări de voinţă din faza precontractuală, cum ar fi invitaţia la negociere (invitatio ad offerendum) - al cărei ecou îl regăsim în art. 1189 alin. (1) noul Cod Civil, de manifestări de voinţă concretizate în documente contractuale cum ar fi scrisoarea de intenţie şi, în general, se distinge de toate acele propuneri de a contracta care sunt însoţite de rezerve incompatibile cu caracterul neechivoc sau ferm al ofertei, dar şi cu caracterul (vom vedea în paragrafele următoare) irevocabil al acesteia. Este astfel, de exemplu, clauza de agrement prin care oferta este însoţită de rezerva emitentului de a agrea persoana contractantului, chiar dacă, în mod obişnuit, un asemenea contract nu este legal calificat ca fiind intuitu personae.
