Prescripţia dreptului de a cere executarea silită fiscală
| Comentarii |
|
prescripţia dreptului de a cere executarea silită fiscală, termenul de prescripţie, în materie de executare silită a obligaţiilor fiscale principale ori accesorii, este de 5 ani. Cadru legal: art. 131-135 C. proc. fisc.
Începutul cursului prescripţiei.
Momentul de la care curge acest termen, conform art. 131, este data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la executare silită. în cazul creanţelor accesorii, dreptul de a cere executarea silită se prescrie după un termen calculat distinct pentru fiecare grup anual de creanţe accesorii. Acest termen se aplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale.
Suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită. Termenul de prescripţie este susceptibil de suspendare, în cazurile prevăzute la art. 132 C. proc. fisc., şi anume:
a) cazurile prevăzute de dreptul comun pentru suspendarea prescripţiei dreptului la acţiune, şi anume cele prevăzute de art. 2532 C. civ.;
b) în cazurile în care legea prevede expres (executarea asupra imobilelor poate fi înlocuită cu o dare în plată în rate, timp în care executarea este suspendată), instanţa acordă suspendarea (prin suspendarea executării actului în condiţiile Legii nr. 554/2004 ori prin suspendarea executării silite, conform art. 718 C. proc. civ.), alt organ competent acordă suspendarea (prin procedura de suspendare administrativă, sub scrisoare de garanţie bancară);
c) pe perioada valabilităţii înlesnirilor, fie acestea eşalonări ori amânări;
d) cât timp debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silită;
e) alte cazuri prevăzute de lege. Aici sunt incidente dispoziţiile din art. 707 Codul de procedură civilă. Această trimitere este oarecum circulară. codul de procedură civilă enumeră aceleaşi cauze de suspendare.
Întreruperea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.
Termenul de prescripţie este susceptibil şi de întrerupere, în cazurile prevăzute la art. 133 C. proc. fisc:
a) cazurile prevăzute de dreptul comun pentru întreruperea prescripţiei dreptului la acţiune;
b) pe data îndeplinirii de către debitor (înainte de executarea silită sau în timpul acesteia) a unui act voluntar de plată sau a recunoaşterii în orice mod a datoriei. Recunoaşterea trebuie să fie neechivocă;
c) pe data îndeplinirii de către organul fiscal (din subordinea ANAF) a unui act de executare silită. Spre exemplu: comunicarea somaţiei, instituirea popririi pe conturi, sechestrarea unui bun.
În acest sens, a se vedea: C.A. Cluj, s. com., cont. adm. fisc., dec. nr. 297/2008: (...) dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept. în speţă, se poate constata că dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale stabilite de către pârâtă nu este prescris, întrucât dreptul de a cere executarea silită a luat naştere la data de 1 ianuarie 1998 deoarece din afirmaţiile reclamantului cuprinse în cererea de chemare în judecată, precum şi în contestaţia la executare formulate rezultă că societatea şi-a încetat activitatea în anul 1997. Mai mult, după cum în mod corect a reţinut instanţa de fond termenul de prescripţie a fost întrerupt (...) prin somaţiile înregistrate sub nr. (.. ,)/2002, respectiv nr. (,..)/2005, susţinerile contrare ale reclamantului fiind nefondate.
d) pe data întocmirii actului de constatare a stării de insolvabilitate a debitorului. în cazul în care procedându-se la executarea silită, organul fiscal constată că debitorul nu deţine bunuri sau alte valori, care pot fi executate, acesta va constata insolvabilitatea debitorului.
e) în alte cazuri prevăzute de lege. Aici sunt incidente dispoziţiile din Codul de procedură civilă - art. 708.
Efectul împlinirii termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită. împlinirea termenului de prescripţie duce la stingerea dreptului de a realiza acte de executare silită. împlinirea poate fi invocată de către contribuabil sau de către organul fiscal. Organul fiscal, constatând împlinirea termenului de prescripţie, va proceda la încetarea măsurilor de executare silită şi la întocmirea unui proces-verbal de constatare a prescrierii dreptului de a realiza executarea silită. Obligaţia fiscală supravieţuieşte ca obligaţie imperfectă, plata făcută ulterior nefiind supusă repetiţiunii.
