Proprietatea comună pe cote-părţi
| Comentarii |
|
proprietatea comună pe cote-părţi, numită în literatura juridică şi coproprietate, ceea ce este specific acestei forme a proprietăţii comune este faptul că acelaşi bun, nefracţionat în materialitatea sa, aparţine concomitent mai multor titulari, fiecare dintre aceştia având numai o cotă-parte ideală şi abstractă din dreptul de proprietate asupra bunului respectiv. Drepturile tuturor coproprietarilor sau, mai bine spus, fracţiunile din dreptul de proprietate asupra bunului se întâlnesc pe ultima particulă din cele ce compun acel bun.
Nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fracţiuni materiale din bun. Dacă bunul ar fi fracţionat în materialitatea lui şi fiecare parte (fracţiune) materială ar aparţine în exclusivitate unui proprietar, ar fi vorba despre o proprietate exclusivă, şi nu despre o proprietate comună pe cote-părţi.
În acelaşi timp, fiecare coproprietar este titular exclusiv asupra cotei-părţi ideale, abstracte din dreptul de proprietate asupra bunului. Cum s-a spus adeseori într-o formulă sintetică şi precisă, dreptul asupra bunului este fracţionat, şi nu însuşi bunul, luat în materialitatea lui.
Astfel, potrivit art. 634 alin. (1) NCC, fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote-părţi din dreptul de proprietate asupra bunului respectiv şi poate dispune în mod liber de această cotă-parte, în lipsă de stipulaţie contrară.
Cota-parte din dreptul fiecăruia dintre coproprietari poate fi exprimată printr-o fracţie (de exemplu: 1/2, 3/4, 12/17 etc.) sau printr-un procent (50%, 28% etc.)
Chiar dacă, în principiu, nimic nu se opune ca părţile coproprietarilor să nu fie egale, trebuie precizat că, potrivit art. 634 alin. (2) NCC, cotele-părţi aparţinând coproprietarilor „sunt prezumate a fi egale, până la proba contrară”. Aşadar, în prima sa parte, acest text instituie o prezumţie relativă de egalitate a cotelor-părţi ce au ca titulari pe coproprietarii bunului asupra căruia poartă drepturile lor. Fiind relativă, această prezumţie poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă; numai că, în partea sa finală, art. 634 alin. (2) NCC dispune că, dacă bunul aflat în coproprietate pe cote-părţi a fost dobândit printr-un act juridic, proba contrară a întinderii diferite a cotelor-părţi ale coproprietarilor nu va putea fi făcută decât prin înscrisuri.
Însă, în situaţia în care actul juridic de dobândire a coproprietăţii asupra unui bun conţine menţiuni privitoare la determinarea cotelor-părţi aparţinând fiecărui coproprietar, prezumţia în discuţie rămâne inutilă şi inoperantă.
Proprietatea comună pe cote-părţi şi indiviziunea
Între proprietatea comună pe cote-părţi şi indiviziune există apropieri esenţiale cât priveşte regimul juridic. Deosebirea o găsim în privinţa obiectului. Pe câtă vreme proprietatea comună pe cote-părţi are ca obiect un bun individual, indiviziunea are ca obiect o universalitate de bunuri. Cum s-a spus, proprietatea comună pe cote-părţi este o modalitate a dreptului de proprietate, pe când indiviziunea este o modalitate a patrimoniului.
În ambele cazuri, ceea ce este esenţial este tot faptul că asupra lucrurilor ce aparţin mai multor persoane fiecare copărtaş sau coindivizar are o cotă-parte abstractă din drept, fără a avea în exclusivitate o porţiune determinată materialmente din lucru sau un anumit bun ce face parte din obiectul indiviziunii.
Cadru legal
Fostul cod civil de la 1864 nu cuprindea o reglementare generală de ansamblu a proprietăţii comune pe cote-părţi sau a indiviziunii. Privitor la indiviziune existau unele menţiuni incidentale, în partea consacrată împărţelii succesorale (art. 728 şi urm. fostul C. civ.).
Este însă de observat că nici proprietatea comună pe cote-părţi şi nici indiviziunea nu reprezintă stări juridice specifice materiei succesiunii. Ele pot apărea şi direct, în virtutea legii, ori ca urmare a unei convenţii - un contract de societate, un contract de vânzare-cumpărare etc. -, ca urmare a desfacerii căsătoriei, când comunitatea devălmaşă a soţilor se preface într-o indiviziune pe cote-părţi, ori ca urmare a prescripţiei achizitive ce profită în comun mai multor persoane.
Până la elaborarea şi intrarea în vigoare a noului Cod civil, noţiunile generale de proprietate comună şi de indiviziune, astfel cum ele au fost precizate, au fost, mai degrabă, opera practicii judiciare şi a literaturii de specialitate, care s-au întemeiat pe principiile enunţate în cuprinsul reglementărilor speciale date materiei în primul rând cu prilejul reglementărilor din materia succesiunilor, unde erau întâlnite cele mai frecvente cazuri de proprietate comună pe cote-părţi ori de indiviziune.
Alta este situaţia în materie în prezent, în sistemul noului Cod civil. într-adevăr, prin preluarea, precizarea ori dezvoltarea principiilor stabilite de jurisprudenţă şi de literatura de specialitate, dispoziţiile acestuia instituie un regim juridic unitar şi coerent al proprietăţii comune în dreptul nostru civil, sub formele sale cunoscute sub reglementările, fie ele şi fragmentare, ale legislaţiei civile anterioare datei de 1 octombrie 2011.
Felurile proprietăţii comune pe cote-părţi
Din punctul de vedere al duratei coproprietăţii, aceasta poate fi de două feluri:
a) proprietatea comună pe cote-părţi (coproprietate) obişnuită sau temporară şi
b) proprietatea comună pe cote-părţi (coproprietatea) forţată. Astfel cum indică art. 632 alin. (2) şi (3) NCC, coproprietatea poate fi obişnuită sau forţată, iar coproprietatea forţată nu poate înceta prin partajul judiciar.
După cum rezultă şi din terminologia folosită, în primul caz coproprietatea poate fi făcută să înceteze, calea juridică pentru aceasta fiind împărţeala sau partajul bunului ori al bunurilor care formează obiectul coproprietăţii.
În cel de-al doilea caz, dată fiind destinaţia pe care o are bunul aflat în coproprietate, în principiu, această stare nu poate fi făcută să înceteze decât în mod excepţional prin partaj judiciar; art. 671 alin. (3) NCC dispune însă că partajul coproprietăţii forţate este posibil numai prin bună învoială.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Proprietatea comună pe cote-părţi
