Protecţia consumatorilor în comercializarea alimentelor
| Comentarii |
|
protecţia consumatorilor în comercializarea alimentelor, Cadru legal. Condiţiile generale ale fabricării alimentelor. Condiţii privind comercializarea alimentelor
Cadru legal
Cadrul general al protecţiei consumatorilor la comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă este asigurat de Legea nr. 296/2004 (Codul consumului) şi O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă.
Potrivit art. 13 C. consum., orice persoană care are calitatea de producător, distribuitor sau vânzător de produse alimentare va comercializa numai alimente care prezintă siguranţă pentru consumator, sunt salubre şi apte pentru consum uman.
Operatorii economici sunt obligaţi să comercializeze numai alimente care:
- sunt însoţite de documente care le atestă originea, provenienţa şi securitatea, după caz;
- sunt manipulate şi comercializate în condiţii corespunzătoare de igienă, care nu pun în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor şi care respectă normele sanitare în vigoare;
- nu afectează viaţa şi sănătatea consumatorilor (art. 21 C. consum.).
Se interzice comercializarea produselor ce imită produsele alimentare, fără a fi astfel de produse şi care prezintă riscul de a pune în pericol sănătatea sau securitatea consumatorilor, conform reglementărilor legale în vigoare (art. 22 C. consum.).
Potrivit art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 99/2000, „Orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii".
Exercitarea de activităţi comerciale cu produse din sectorul alimentar şi de alimentaţie publică necesită cunoştinţe de specialitate şi se efectuează cu personal calificat, conform normelor de aplicare a prezentei ordonanţe.
Personalul angajat în efectuarea de activităţi comerciale cu produse din sectorul alimentar şi de alimentaţie publică va trebui să îndeplinească una dintre următoarele cerinţe profesionale:
- să fi absolvit un curs de specialitate pentru comercializarea produselor alimentare şi/sau de alimentaţie publică, organizat conform legislaţiei în vigoare;
- să fi desfăşurat cel puţin 2 ani de activitate profesională de comercializare de produse alimentare sau de alimentaţie publică şi să fi absolvit un curs de noţiuni fundamentale de igienă, organizat în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare (art. 5 alin. 3 din O.G. nr. 99/2000).
Condiţiile generale ale fabricării alimentelor
Cadrul special al protecţiei consumatorilor privind producţia, circulaţia şi comercializarea alimentelor este asigurat de O.G. nr. 97/2001, care stabileşte cadrul juridic unitar referitor la producerea, ambalarea, depozitarea, transportul şi comercializarea alimentelor, responsabilităţile producătorilor şi comercianţilor de alimente, organizarea controlului oficial al alimentelor şi sancţiunile în vederea protejării calităţii alimentelor1.
O.G. nr. 97/2001 protejează consumatorii de practici incorecte, în fabricarea, depozitarea şi comercializarea alimentelor şi asigură condiţii pentru informarea lor corectă şi completă (art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 97/2001).
De precizat că dispoziţiile O.G. nr. 97/2001 nu se aplica alimentelor produse în gospodarii individuale pentru consumul propriu şi nici produselor alimentare care sunt în tranzit sau care sunt depozitate temporar, ca bunuri care tranzitează ţara, dacă nu reprezintă un pericol pentru sănătatea umană sau pentru mediu (art. 2 din O.G. nr. 97/2001).
Unităţile în care se produc alimente, ingrediente, aditivi alimentari şi auxiliari tehnologici funcţionează numai în acele spaţii care îndeplinesc condiţiile stabilite prin reglementările legale în vigoare2.
Potrivit actului normativ, alimentele sunt produse în stare naturală sau prelucrate, destinate consumului uman, inclusiv apa minerală şi guma de mestecat, din care se exclud tutunul, produsele medicinale şi substanţele narcotice sau psihotrope (art. 3 lit. a din O.G. nr. 97/2001).
Ingredientele sunt substanţe, inclusiv aditivii, folosite în producerea sau la prepararea alimentelor şi prezente în produsul finit ca atare sau într-o formă modificată (art. 3 lit. f din O.G. nr. 97/2001).
Aditivi alimentari pot fi orice substanţă care în mod normal nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este utilizată ca ingredient alimentar caracteristic, având sau neavând o valoare nutritivă, care, adăugată intenţionat în produsele alimentare în scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea însăşi ori prin derivaţii săi, direct sau indirect, o componentă a acestor produse alimentare (art. 3 lit. g din O.G. nr. 97/2001).
Auxiliarii (adjuvanţii) tehnologici pot fi orice substanţă care nu este consumată ca ingredient alimentar în sine, utilizată intenţionat în procesarea materiilor prime, alimentelor sau ingredientelor lor, pentru îndeplinirea unui anumit scop tehnologic în cursul tratării sau procesării şi care poate duce la prezenţa neintenţionată, dar de neevitat din punct de vedere tehnic, a reziduurilor de substanţă sau a derivatelor acesteia în produsul finit, cu menţiunea că aceste reziduuri nu prezintă vreun risc pentru sănătate şi nu au vreun efect tehnologic asupra produsului finit (art. 3 lit. t din O.G. nr. 97/2001).
La fabricarea alimentelor se utilizează numai aditivi şi materiale de ambalare sau orice alte materiale care vin în contact cu alimentele, avizate de Ministerul Sânâtâţii Publice împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, conform reglementărilor legale în vigoare (art. 5 din
O.G. nr. 97/2001).
Fabricarea, depozitarea şi transportul alimentelor se fac cu respectarea normelor tehnologice, igienico-sanitare şi sanitare veterinare, care să asigure îndeplinirea cerinţelor de sânâtate publica, de igiena alimentara şi de calitate a alimentelor (art. 6 din O.G. nr. 97/2001).
Activităţile de mai sus se fac numai de către persoanele care îndeplinesc condiţiile de sânâtate stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii
publice şi care, pentru operaţiunile pe care le execută, întrunesc calificarea necesara şi deţin cunoştinţe suficiente în domeniul sănătăţii publice, al igienei alimentelor sau igienei muncii (art. 7 din O.G. nr. 97/2001).
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 97/2001, alimentele trebuie să aibă o compoziţie care să asigure atât calitatea acestora, cât şi sânâtatea consumatorilor şi să îndeplinească condiţiile de igienă prevăzute de normele legale în vigoare1.
La fabricarea sau la manipularea alimentelor destinate comercializării sunt interzise:
- utilizarea aditivilor care nu au fost autorizaţi, fie singuri, fie în combinaţie cu alte substanţe;
- utilizarea proceselor tehnologice în vederea obţinerii de aditivi neautorizaţi în produsele alimentare;
- utilizarea peste limitele maxime admise a aditivilor autorizaţi (art. 9 din O.G. nr. 97/2001).
Se interzice comercializarea aditivilor sau a schimbătorilor de ioni a căror utilizare este interzisâ la fabricarea sau la manipularea alimentelor (art. 11 din O.G. nr. 97/2001).
Ca excepţie, nu sunt interzise (la fabricarea sau la manipularea alimentelor destinate comercializării):
- aditivii care au fost îndepărtaţi din alimente complet sau care se regăsesc în produsul ce urmează să fie vândut în cantităţi reziduale, tehnic inevitabile şi tehnologic inactive, care nu pun în pericol sănătatea sau nu modifică proprietăţile organoleptice ale produsului;
- apa distilată sau demineralizată, aerul, azotul ori dioxidul de carbon, pentru situaţiile în care acestea nu sunt utilizate ca presurizanţi, sau hidrogenul, dacă se foloseşte la hidrogenarea grăsimilor sau la fabricarea alcoolilor (art. 12 din O.G. nr. 97/2001).
în vederea protejării intereselor consumatorilor şi ţinându-se seama de cerinţele tehnologice, nutriţionale şi dietetice ale alimentelor, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Sănătăţii Publice sunt abilitate să emită reglementări sau instrucţiuni comune referitoare la:
- aprobarea utilizării aditivilor în general sau numai pentru anumite alimente ori pentru anumite scopuri;
- specificarea aditivilor admişi şi a limitelor maxime pentru aditivi şi produşii lor de reacţie conţinuţi în alimente, precum şi a condiţiilor de puritate pentru aditivi şi schimbătorii de ioni;
-fabricarea, manipularea şi comercializarea aditivilor şi a schimbătorilor de ioni;
- interzicerea sau restricţionarea utilizării anumitor aditivi şi schimbători de ioni la fabricarea alimentelor;
- reactualizarea aditivilor admişi, în funcţie de condiţiile de folosire şi de informaţiile ştiinţifice.
Reglementări comune ale instituţiilor de mai sus privesc şi prezenţa contaminanţilor în alimente. în acest caz, reglementările trebuie să se bazeze pe principiul conform căruia alimentul care conţine un contaminant într-o cantitate neacceptată din punct de vedere al sănătăţii publice, respectiv la un nivel de toxicitate care depăşeşte limitele maxime admise, sâ nu fie fabricat şi distribuit în vederea comercializârii (art. 14 alin. 2 din O.G. nr. 97/2001)1.
Potrivit art. 15 alin. 1 din ordonanţă, tratamentul alimentelor cu radiaţii ionizante se face numai:
-în unităţi de iradiere autorizate din punct de vedere al securităţii nucleare de către Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi din punct de vedere sanitar, de către Ministerul Sănătăţii Publice;
- cu asigurarea mijloacelor de protecţie şi de securitate a sănătăţii consumatorilor, după avizarea produsului de Ministerul Sănătăţii Publice.
De precizat că iradierea alimentelor poate fi autorizată numai în următoarele cazuri:
- este justificată şi necesară din punct de vedere tehnologic;
- nu prezintă riscuri pentru sănătate şi este realizată în condiţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare;
- este în beneficiul consumatorului;
- nu este utilizată ca înlocuitor al practicilor de igienă şi sănătate sau al bunelor practici de fabricaţie ori de cultivare.
De asemenea, iradierea alimentelor poate fi utilizată numoi în următoarele scopuri:
- pentru reducerea riscului bolilor provocate de organismele patogene din alimente, prin distrugerea acestora;
- reducerea procesului de alterare a alimentelor prin distrugerea organismelor dăunătoare şi stoparea proceselor de deteriorare;
- reducerea pierderilor alimentare prin maturarea, germinarea sau încolţirea prematură;
-îndepărtarea din alimente a organismelor dăunătoare plantelor sau produselor din plante.
De precizat că tratarea prin iradiere nu pootefi utilizată în combinaţie cu alte metode chimice de tratare folosite în acelaşi scop.
Potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 97/2001, se interzice comercializarea alimentelor care conţin:
- reziduuri ale substanţelor utilizate pentru protecţia plantelor, fertilizatori sau alte produse pentru tratarea plantelor şi solului, produse pentru protejarea depozitării ori produsele lor de degradare sau de reacţie, peste limitele prevăzute în reglementările legale în vigoare;
- reziduuri ale substanţelor utilizate pentru protecţia plantelor care nu au fost autorizate şi care sunt interzise să fie folosite pentru alimente sau pentru materiile lor prime.
Reglementările comune trebuie să aibă ca obiectiv:
- stabilirea limitelor maxime admise de reziduuri;
- interzicerea comercializării alimentelor al căror conţinut în reziduuri depăşeşte limita maximă admisă;
- stabilirea măsurilor pentru dezinfectarea, decontaminarea şi dezin-festarea camerelor sau a echipamentelor în care ori cu care au fost fabricate, manipulate sau comercializate alimentele (art. 16 alin. 2 lit. c din O.G. nr. 97/2001).
Potrivit art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 97/2001, este interzisă fabricarea şi comercializarea alimentelor de origine animală, care conţin reziduuri de substanţe active farmacologic:
- a căror utilizare a fost interzisă la aceste animale prin reglementări legale specifice;
- care depăşesc limitele maxime admise de reziduuri de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală;
- care nu au fost autorizate ca medicamente pentru tratamentul animalelor ori care nu sunt autorizate pentru utilizare ca aditivi în hrana animalelor.
Potrivit art. 18 din O.G. nr. 97/2001, alimentele destinate unor cerinţe speciale de nutriţie sunt supuse reglementărilor speciale şi nu pot fi periculoase pentru sănătatea publică (art. 18 din O.G. nr. 97/2001).
Alimentele cu destinaţie nutriţionala speciala sunt alimente care datorită compoziţiei lor speciale sau procesului de prelucrare sunt în mod clar distincte de alimentele destinate consumului normal, au o compoziţie corespunzătoare cu scopurile nutriţionale pretinse şi sunt comercializate într-o formă care indică acest obiectiv. De asemenea, reglementările de mai sus trebuie să privească: fortificarea, restaurarea cu nutrienţi a alimentelor, precum şi comercializarea suplimentelor de hrana care conţin nutrienţi (care trebuie să prevadă doza zilnică recomandată de nutrienţi - art. 20 alin. 2 din O.G. nr. 97/2001).
Nutrienţii sau suplimentele alimentare sunt substanţe nutritive, respectiv protide, lipide, glucide, vitamine, macro- şi microelemente minerale sau preparate prelucrate sub formă de tablete, capsule, drajeuri, pulberi sau lichide care au în compoziţia lor macro şi micronutrienţi sau
alte substanţe comestibile, care sunt consumate în cantităţi definite, în mod suplimentar faţă de aportul alimentar obişnuit (art. 3 lit. i din O.G. nr. 97/2001).
Secţiunea a ll-a. Condiţii privind producţia, igiena şi ambalarea alimentelor
Producătorii de alimente, persoane fizice sau juridice, trebuie să comercializeze numai alimentele care prezintă siguranţă, sunt salubre şi apte pentru consum (art. 22 din ordonanţă).
Producătorii de alimente sunt obligaţi să respecte parametrii privind proprietăţile organoleptice, fizice, chimice, microbiologice şi toxicologice ale alimentelor conform reglementărilor legale în vigoare.
De asemenea, ei sunt obligaţi să aplice controlul calităţii alimentelor, fabricate sau manipulate, în laboratoare proprii sau în laboratoare autorizate (art. 23 alin. 2 din O.G. nr. 97/2001).
Fabricarea şi comercializarea alimentelor contrafăcute sunt interzise.
Reglementările comune trebuie să stabilească modalităţi pentru identificarea, implementarea, menţinerea şi îmbunătăţirea procedurilor adecvate ale securităţii alimentare, prin dezvoltarea sistemului propriu de analiză a riscurilor punctelor critice de control (art. 25 din O.G. nr. 97/2001).
Materialele şi obiectele care vin în contact cu alimentele se produc conform bunelor practici de fabricaţie, astfel încât, în condiţiile lor normale şi prevăzute de utilizare, să nu transfere alimentelor constituenţi în cantităţi care ar putea periclita sănătatea umană sau care ar putea aduce o schimbare inacceptabilă în compoziţia alimentelor sau o deteriorare a caracteristicilor organoleptice ale acestora (art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 97/2001).
Etichetarea alimentelor trebuie să ofere consumatorilor informaţiile necesare, suficiente, verificabile şi uşor de comparat, care să permită acestora să aleagă produsul corespunzător exigenţelor şi posibilităţilor lor financiare, să cunoască eventualele riscuri la care ar putea fi supuşi, astfel încât să nu fie induşi în eroare (art. 28 din O.G. nr. 97/2001).
Etichetarea înseamnă, „orice cuvinte, mărci comerciale, mărci de fabrică, ilustrate sau simboluri referitoare la aliment şi poziţionate pe orice ambalaj, document de însoţire, notă, etichetă, banderolă sau cole-rată, care însoţesc sau se referă la alimentul respectiv" (art. 3 lit. k din ordonanţă).
Informaţiile de pe etichetele alimentelor trebuie sâ fie înscrise în limba românâ, indiferent de ţara producătoare, fără a se exclude prezentarea lor în alte limbi, să fie vizibile, lizibile şi inscripţionate într-un mod care să nu permită ştergerea lor (art. 29 din ordonanţă).
Condiţii privind comercializarea alimentelor
Alimentele pot fi comercializate numai în spaţii special amenajate şi destinate acestui scop, în condiţii de igienâ adecvate şi cu respectarea reglementărilor specifice comune (art. 30 din ordonanţă)2.
Alimentele oferite spre comercializare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie fabricate conform prevederilor legale, în scopul protecţiei sănătăţii publice, protecţiei igienei alimentului şi protecţiei calităţii produsului;
- să se încadreze în nivelurile maxime admise de contaminare fizică, chimică, microbiologică, toxicologică sau radiologică, stabilite prin reglementări speciale;
- să fie ambalate, etichetate şi marcate conform reglementărilor specifice, iar inscripţionarea etichetelor să fie vizibilă, lizibilă şi corectă.
Potrivit art. 32 alin. 1 din ordonanţă, se interzice comercializarea alimentelor care:
- nu sunt însoţite de documente care le atestă originea, provenienţa şi securitatea;
- sunt manipulate şi comercializate în condiţii necorespunzătoare de igienă, care pun în pericol sănătatea consumatorilor;
- afectează sănătatea consumatorilor prin vânzarea unor produse sau substanţe drept alimente.
Este interzisă şi comercializarea drept alimente a unor produse care: le imită, nu sunt alimente şi care prezintă riscul de a pune în pericol sănătatea sau securitatea consumatorilor, conform reglementărilor legale (art. 32 alin. 2 din ordonanţă).
în scopul evitării daunelor asupra sănătăţii cauzate de alimente, reglementările comune trebuie să intervină pentru:
- interzicerea sau restricţionarea utilizării anumitor produse, substanţe, obiecte ori procese tehnologice;
- specificarea utilizării anumitor procese de fabricare sau manipulare a alimentelor;
- impunerea unor cerinţe la fabricarea, manipularea sau comercializarea anumitor alimente;
- indicarea utilizării avertismentelor, a altor prezentări cu efect de avertizare şi precauţii de siguranţă pentru anumite substanţe;
- interzicerea sau restricţionarea fabricării ori manipulării anumitor substanţe dăunătoare din punct de vedere fiziologic în fabricile de procesare a alimentelor, precum şi introducerea lor în astfel de fabrici1.
Potrivit art. 34 din ordonanţă, pentru protejarea consumatorilor împotriva practicilor incorecte şi în scopul informării lor corecte, reglementările comune trebuie să mai aibă în vedere:
- informarea privind natura, conţinutul, originea, fabricantul sau participantul la vânzarea alimentelor;
- condiţiile privind ambalarea, etichetarea, marcarea şi durata de comercializare2;
- condiţiile privind fabricarea, respectiv calitatea materiilor prime şi a ingredientelor folosite în producerea sau la prepararea alimentelor, operaţiunile tehnologice obligatorii pentru fiecare categorie de alimente, compoziţia sau calitatea anumitor alimente, inclusiv a celor cu destinaţie specială;
- interzicerea vânzării alimentelor sub anumite denumiri, informaţii sau prezentări care pot induce în eroare, precum şi interzicerea publicităţii produselor pentru care se utilizează anumite prezentări grafice sau alte informaţii care pot induce în eroare;
- interzicerea vânzării alimentelor care conţin substanţe sau obiecte nealimentare, ambalate separat sau împreună cu alimentul, în acelaşi ambalaj, dacă acestea nu sunt necesare pentru prepararea, manipularea sau consumarea alimentului;
- interzicerea vânzării anumitor alimente drept medicamente.
Pentru protejarea intereselor consumatorilor instituţiile abilitate
trebuie să emită ordine comune care să reglementeze:
- condiţiile privind autorizarea unităţilor care produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează alimente;
- condiţiile privind avizarea alimentelor pentru a fi declarate apte pentru consumul uman;
- condiţiile privind controlul unităţilor care produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează alimente (art. 35 din ordonanţă).
Secţiunea a IV-a. Controlul oficial al alimentelor
Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate să adopte reglementări comune privind controlul oficial al alimentelor (art. 37 alin. 1 din ordonanţă).
Controlul oficial al alimentelor urmăreşte dacă unităţile care produc, prelucrează, depozitează, transportă sau comercializează alimentele, auxiliarii „adjuvanţi" tehnologici, aditivii alimentari, vitaminele, sărurile minerale, oligoelementele şi alţi aditivi destinaţi vânzării ca atare.
Tot astfel, controlul oficial urmăreşte personalul implicat, obiectele sau materialele care vin în contact cu alimentele în timpul fabricaţiei, manipulării sau comercializării şi respectă tehnologiile de fabricaţie.
Scopul principal al controlului oficial al alimentelor este de a asigura că alimentele destinate pieţei interne sau exportului prezintă siguranţă, sunt salubre şi apte pentru consum.
Autorităţile competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor sunt:
- autorităţile sanitar veterinare, fitosanitare şi de control tehnologic, desemnate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;
- autorităţile sanitare desemnate de Ministerul Sănătăţii Publice;
- autorităţile pentru protecţia consumatorilor desemnate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
Controlul alimentelor se realizeaza prin inspecţiile efectuate de către inspectorii de stat pentru controlul alimentelor, care au obligaţia să păstreze secretele de fabricaţie sau datele pe care le cunosc despre unităţile controlate.
Inspecţia cuprinde verificarea materiilor prime, a ingredientelor, auxiliarilor tehnologici şi a altor produse utilizate pentru prepararea şi producţia alimentelor, produselor semifabricate, produselor finite, metodelor de conservare, condiţiilor de amplasare şi de igienă a unităţilor în care alimentele sunt procesate, asigurarea apei potabile, verificarea mijloacelor de transport, a echipamentelor şi mijloacelor tehnologice utilizate în procesarea alimentelor, etichetarea, materialele utilizate în contact cu alimentele, mijloacele, procedurile şi materialele folosite pentru igienizarea unităţilor, echipamentelor şi îndepărtarea reziduurilor.
în scopul verificării securităţii şi a calităţii alimentelor, inspectorii autorizaţi să exercite controlul pot preleva: probe de alimente, materiale în contact cu alimentele, substanţe utilizate pentru curăţenie şi orice alte substanţe care pot afecta caracteristicile alimentelor.
Inspecţia cuprinde verificarea securităţii şi a calităţii alimentelor, prin analize de laborator.
Inspecţia cuprinde şi verificarea persoanelor care lucrează în unităţile care produc, prelucrează, depozitează, transportă sau comercializează alimente, pentru a stabili dacă ele îndeplinesc condiţiile de sănătate şi igienă.
Inspecţiile trebuie efectuate regulat şi atunci când se suspectează o neconformitate, prin utilizarea unor mijloace proporţionale cu scopul urmărit.
Ca regulă generală, inspecţiile vor fi efectuate fârâ avertisment prealabil.
Inspecţia poate fi suplimentată, dacă este cazul, cu interviuri cu conducerea unităţii inspectate şi cu persoanele care lucrează pentru această unitate, cu citirea valorilor înregistrate cu instrumentele de măsură instalate de unitatea respectivă şi cu inspecţii realizate cu propriile instrumente asupra măsurătorilor realizate cu instrumentele instalate de unitatea respectivă.
în scopul celor urmărite mai sus, autorităţile competente sunt abilitate să emită ordine comune care să reglementeze:
- dreptul tuturor celor care au făcut subiectul inspecţiei să ceară şi altă opinie, fără a exclude dreptul de a contesta modalitatea în care inspecţia a fost realizată, conform reglementărilor legale în vigoare;
- procedura de prelevare şi testare a eşantioanelor, inclusiv prevederile ce reglementează procedura de contraexpertiză (art. 38 alin. 9 din ordonanţă).
Secţiunea a V-a. Măsurile dispuse de autorităţile competente
Inspecţiile privind respectarea producerii şi comercializării produselor alimentare se efectuează de inspectorii autorizaţi, conform competenţelor specifice (art. 39 alin. 1 din ordonanţă).
Inspectorii sunt autorizaţi să facă copii de pe materialele şi documentele care se află în posesia celor inspectaţi sau referinţe despre acestea.
Inspectorii autorizaţi sunt obligaţi sâ pâstreze secretul profesional şi să nu divulge unei terţe părţi secretele comerciale sau alte informaţii confidenţiale ori particulare obţinute în timpul sau în legătură cu inspecţia (dacă nu li se cere să facă aceasta de către o autoritate judecătorească sau de către partea inspectată).
Inspectorii care descoperă sau suspectează neconformitatea produselor «vor lua măsuri legale».
Potrivit art. 40 alin. 1 din ordonanţă, autoritatea desemnată pentru controlul alimentelor, în toate cazurile în care constată nerespectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă sau ale altor acte normative în vigoare, este împuternicitâ:
- să interzică funcţionarea unităţilor care produc, prelucrează, depozitează, transportă sau comercializează alimente, precum şi folosirea unor materii prime, aditivi, adjuvanţi, materiale de ambalare, echipamente, ustensile, utilaje şi substanţe de decontaminare;
- să declare alimentele ca fiind improprii consumului sau necorespunzătoare din punct de vedere calitativ, să limiteze sau să interzică utilizarea şi comercializarea acestora, să le dirijeze pentru consum condiţionat pentru utilizarea sau comercializarea în alte scopuri şi să ordone distrugerea lor în conformitate cu reglementările legale în vigoare;
- să retragă autorizaţia de funcţionare a unităţilor producătoare şi de comercializare a alimentelor;
- să sesizeze organele de cercetare penală în cazul în care faptele constatate pot constitui infracţiuni;
- să interzică temporar comercializarea loturilor de alimente suspecte sub aspect calitativ.
Deţinătorul alimentelor interzise temporar de la comercializare trebuie să asigure condiţii de păstrare şi de conservare adecvate până la clarificarea situaţiei acestora.
Autoritatea desemnată pentru controlul alimentelor poate aplica amenzi pentru contravenţii, în conformitate cu prevederile reglementărilor legale (art. 40 alin. 2 din ordonanţă).
