Regimul deschis de executare a pedepsei în penitenciar
| Comentarii |
|
regimul deschis de executare a pedepsei în penitenciar, o formă a individualizării sancţiunii penale constă în adaptarea modului de executare a acesteia în raport de conduita celui condamnat la locurile de executare a pedepselor (individualizarea administrativă a executării pedepsei). Individualizarea administrativă poate privi nu numai regimul de executare, dar şi durata executării efective a pedepsei, prin substituirea, de exemplu, a pedepsei închisorii cu libertatea condiţionată. Practica judiciară a dovedit că nu face altceva decât să personalizeze pedepsele aplicate, iar dacă aceasta se face cu promptitudine, atunci se creează toate premisele realizării prevenţiei speciale.
în acest cadru se poate analiza şi cel mai permisiv regim de executare în penitenciar a pedepsei aplicate, care este regimul deschis. Potrivit art. 38 din Legea nr. 254/2013. acesta se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de cel mult un an.
Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim deschis sunt cazate în comun, se pot deplasa neînsoţite în zone prestabilite din interiorul penitenciarului, pot presta munca şi pot desfăşura activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională. în afara penitenciarului, fără supraveghere. în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a legii. Specific acestui regim este faptul că pot presta muncă în afara penitenciarului fără supraveghere, în condiţiile stabilite de lege şi regulament.
Deţinuţii prezintă încredere, au avut o bună conduită în timpul cât execută pedeapsa, au fost disciplinaţi şi nu au avut abateri, astfel că ei sunt supravegheaţi minim posibil şi sunt controlaţi periodic sau la diferite momente ale zilei. Aceşti condamnaţi sunt îmbrăcaţi în haine civile, beneficiind de toate facilităţile prevăzute de celelalte regimuri de executare. Secţiile în care sunt cazaţi sunt separate de ceilalţi condamnaţi. Aceşti deţinuţi au stabilit un program zilnic potrivit căruia trebuie să participe la diverse activităţi, la frecventarea cursurilor de şcolarizare sau calificare, să urmeze tratamentele medicale prescrise, sa participe individual sau în grup la activităţi cul-tural-educative. sportive, artistice, religioase în afara locului de deţinere. Ei pot avea acţiuni comune şi cu membrii de familie ori cu reprezentanţi ai societăţii civile sau organizaţii neguvernamentale.
Condamnaţii pot primi unele responsabilităţi, care le asigură statutul de normalitate spre care se îndreaptă după liberarea lor.
în mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, persoana condamnatului, precum şi comportarea acesteia până la stabilirea regimului de executare pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat superior ca grad de severitate, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a legii.
Persoanele condamnate din regimul deschis sunt analizate în comisia pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate numai dacă se impune schimbarea regimului de executare într-unul superior ca grad de severitate.
Regimul deschis se aplică, aşa cum arătam mai sus, deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii de cel mult un an, în conformitate cu prevederile ari 38 alin. (1) din Legea nr. 254/2013.
Regimul deschis se aplică şi:
a) deţinuţilor clasificaţi iniţial în regimul semideschis care au avut o bună conduită şi au făcut eforturi serioase pentru reintegrare socială;
b) în mod excepţional, deţinuţilor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mare de un an. dar care nu depăşeşte 3 ani, în considerarea naturii, a modului de săvârşire a infracţiunii şi a persoanei acestora; aprecierea oportunităţii aplicării regimului de executare deschis se va face în baza instrumentelor-standard de evaluare a deţinuţilor, şi anume având în vedere aspecte privind vârsta şi starea de sănătate, lipsa antecedentelor penale, comportamentul pe parcursul procesului penal, perioada executată până la momentul stabilirii regimului de executare, participarea la activităţi pe durata executării măsurii arestării preventive şi comportamentul în această perioadă.
Cazarea deţinuţilor cărora li se aplică regimul deschis se realizează în comun, iar camerele de cazare se ţin descuiate atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte, deţinuţii având acces liber în locurile şi zonele stabilite de administraţie. Camerele de cazare se încuie pe durata apelului şi cu ocazia luării mesei.
Deţinuţii din acest regim pot presta muncă în interiorul şi exteriorul penitenciarului, fără supraveghere, având obligaţia de a reveni la locul de cazare după terminarea programului. Totuşi, în situaţia deţinuţilor care desfăşoară activităţi în exteriorul penitenciarului, dacă prezintă vulnerabilităţi, se pot institui anumite măsuri de supraveghere, inclusiv electronic.
Activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială specifice acestui regim de executare se pot desfăşura, pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, programe şi activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială. în interiorul sau în exteriorul penitenciarului, fără supraveghere. Dispoziţiile privind existenţa unor vulnerabilităţi identificate la unii deţinuţi se aplică. în sensul că aceştia pot fi supravegheaţi, inclusiv electronic. Cu aprobarea directorului penitenciarului, deţinuţii pot frecventa cursuri de şcolarizare, de calificare sau învăţământ universitar, pot beneficia de asistenţă medicală, inclusiv de medicină dentară, la recomandarea medicului unităţii, pot participa individual sau în grup la programe culturale, educative, sportive, artistice şi religioase, în exteriorul locului de deţinere, in anumite situaţii, cu aprobarea directorului locului de deţinere, pot lua parte la activităţile culturale, educative, sportive, artistice şi religioase şi membrii de familie ai acestora sau reprezentanţi ai societăţii civile.
O facilitate oferită de acest regim de executare este şi faptul că deţinuţii îşi organizează singuri timpul avut la dispoziţie şi activităţile administrativ-gospodăreşti. cu respectarea programului stabilit de administraţie.
Regimul deschis se bazează pe disciplina liber consimţită, pe sentimentul de responsabilitate faţă de comunitatea din care provin deţinuţii şi îi încurajează să folosească cu bună-credinţă libertăţile ce le sunt oferite.
Deţinuţii se deplasează, la diversele activităţi la care participă, fără supraveghere, în zonele şi pe traseele stabilite de administraţia penitenciarului. Nerespectarea acestei prevederi atrage răspunderea disciplinară sau penală, potrivit legii.
Deţinuţilor le este interzis să procure, să deţină, să comercializeze şi să consume băuturi alcoolice sau substanţe psihotrope, să frecventeze localuri publice, să conducă autovehicule în alte condiţii decât cele stabilite de administraţie, să intre în legătură cu anumite persoane ori să se deplaseze în anumite locuri, să poarte, să procure sau să deţină arme, muniţii, substanţe toxice ori explozive de orice fel. De asemenea, le este interzis, pe timpul desfăşurării de activităţi în afara penitenciarului, să părăsească locurile unde sunt planificaţi, înainte de terminarea programului, fără aprobarea persoanei desemnate de conducerea locului de deţinere să coordoneze activitatea.
Cu ocazia clasificării deţinuţilor şi ori de câte ori este necesar, aceştia sunt instruiţi cu privire la îndatoririle, obligaţiile şi interdicţiile pe care le au. semnând un angajament în acest sens. Pe timpul cât se află în afara locului de deţinere, deţinuţii sunt obligaţi să aibă asupra lor documente de legitimare eliberate de administraţia locului de deţinere, pe care sunt obligaţi să le prezinte, la cerere, organelor competente.
Deţinuţii pot păstra şi administra sume de bani din contul personal sau mijloace electronice de plată necesare efectuării unor cheltuieli minime legate de asigurarea igienei personale, transport, suplimentarea hranei, achiziţionarea unor articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, pe timpul cât se află în afara penitenciarului, la activităţile din programul zilnic. La întoarcerea în penitenciar sunt obligaţi să justifice sumele de bani cheltuite. Ei pot achiziţiona bunuri vestimentare. în numărul stabilit prin regulamentul de aplicare a legii, doar cu aprobarea prealabilă a directorului penitenciarului. După achiziţionare, bunurile vor fi evidenţiate în bonurile de primire în păstrare.
Sumele de bani cheltuite în condiţiile de asigurare a igienei personale, transport, suplimentarea hranei, achiziţionarea unor articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte nu pot depăşi cuantumul stabilit în limita a 3/4 din valoarea salariului minim brut pe economie.
Pe timpul cât se află în afara locului de deţinere, deţinuţii pot deţine şi folosi telefoane mobile, pe bază de abonament personal. Deţinutul poate apela administraţia penitenciarului şi un număr limitat de persoane, numai după ce numele şi numărul de telefon al acestora au fost aprobate de directorul penitenciarului. Folosirea telefonului mobil în alte condiţii decât cele de mai sus constituie abatere disciplinară foarte gravă.
Telefoanele mobile, sumele de bani râmase la întoarcerea în penitenciar, precum şi mijloacele electronice de plată sunt păstrate într-un spaţiu special amenajat, în casete prevăzute cu încuietori sigure, amplasate la intrarea în locul de deţinere, şi sunt evidenţiate nominal într-un registru de către personalul administraţiei, cu menţionarea orei la care acestea au fost predate şi a orei la care au fost returnate deţinutului.
Modalităţi de executare a pedepsei închisorii în regim deschis
Săvârşirea infracţiunii şi stabilirea răspunderii penale pentru aceasta au ca urmare aplicarea sancţiunilor de drept penal prevăzute de lege, pentru stabilirea ordinii de drept, pentru constrângerea şi reeducarea infractorului. Sancţiunile de drept penal sunt, aşadar, măsuri de constrângere, de reeducare şi de prevenire, aplicabile celor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, încălcând preceptele sale, pentru a realiza şi a restabili ordinea de drept care a fost încălcată.
Norma penală nu cuprinde numai descrierea conduitei care este interzisă, incriminarea. ci şi precizarea consecinţelor coercitive pe care trebuie să le suporte infractorul care a încălcat norma penală, anume privaţiuni care să îl determine să nu mai repete fapta.
Sancţiunile au rolul de a modifica structura comportamentală a infractorului, fiind menite să conducă la o corijare a conduitei în societate, mai ales prin schimbarea atitudinii sale faţă de valorile sociale fundamentale ocrotite de legea penală şi faţă de relaţiile sociale care sunt generate şi întreţinute în jurul acestor valori, îndeplinind astfel un rol educativ. Acestea au şi un al treilea rol, anume de prevenire, de preîntâmpinare a posibilităţii de comitere de noi infracţiuni. Ele exprimă gravitatea faptei comise şi atenţionează. în acelaşi timp. atât pe făptuitorii actuali, cât şi pe cei potenţiali.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a acesteia. Pentru ca pedeapsa să îşi poată îndeplini funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul de prevenţie generală şi specială, este necesar ca, pe de o parte, pedeapsa prevăzută de lege să fie în concordanţă cu pericolul social generic al infracţiunii şi nevoia de îndreptare a infractorului, iar, pe de altă parte, pedeapsa concret aplicată să corespundă pericolului social concret al infracţiunii săvârşite şi infractorului. O disproporţie vădită între pedepse şi fapte atrage, pe de o parte, discreditarea autorităţii legii penale, ineficienta acesteia, iar. pe de altă parte, atrage nerealizarea scopului pedepsei aplicate.
Adaptarea nevoilor de apărare socială, raportată la gravitatea faptei, abstractă sau concretă, şi la periculozitatea infractorului, pentru îndeplinirea scopului şi funcţiilor sale. este cuprinsă în noţiunea de „individualizare a pedepsei”. în literatura de specialitate se face distincţia între prevenţia specială şi prevenţia generală a pedepsei. Prevenţia specială este în mod neîndoielnic primul scop al oricărei pedepse. înainte de orice, pedeapsa trebuie să îl împiedice pe cel condamnat de a săvârşit din nou o infracţiune. La realizarea acestui scop, pedeapsa contribuie prin mijlocirea ambelor sale funcţii: reeducarea şi intimidarea. Prevenţia generală se înfăptuieşte numai prin intermediul funcţiei de intimidare a pedepsei.
în general, operaţiunea de stabilire a pedepselor, întrucât se orientează după criterii diferite şi tinde spre scopuri predeterminate, se mai numeşte adaptare a pedepselor, individualizare ori proporţionalizare a pedepselor.
Pentru a-şi îndeplini funcţia socială, sancţiunile trebuie să fie efective, proporţionale şi convingătoare.
Modul prin care instanţele de judecată stabilesc natura, cuantumul şi modalitatea de executare a sancţiunii este reprezentat de individualizarea pedepsei. Parte a procesului de deliberare asupra faptei deduse judecăţii, individualizarea presupune evaluarea gravităţii infracţiunii comise, a periculozităţii infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului, în raport de care urmează să se stabilească pedeapsa şi modul de executare a acesteia. în consecinţă, individualizarea justă a sancţiunilor penale are un caracter deosebit de complex, care presupune existenţa unei legături dialectice între caracterul abstract al normei juridice şi opera judecătorului de concretizare a acesteia în raport cu situaţia de fapt şi particularităţile persoanei infractorului, prin operaţiunea de individualizare judiciară.
Justificarea aplicării pedepselor neprivative de libertate este aceea că, în situaţia unor infracţiuni de o gravitate redusă, trebuie evitat contactul subiecţilor cu penitenciarul, unde ar putea fi influenţaţi de alţi infractori mai periculoşi.
Codul penal reglementează la art. 80 şi urm. anumite forme de aplicare şi executare a sancţiunilor penale.
