Amânarea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă
| Comentarii |
|
amânarea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, 1. Definiție şi cazuri 2. Procedura acordării 3. Obligaţiile condamnatului în cazul amânării executării 4. Întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă
1. Definiție şi cazuri
Amânarea executării (art. 589-591 C. proc. pen.) pedepsei reprezintă o excepţie de la punerea în executare neîntârziată a hotărârilor definitive şi poate fi dispusa numai înainte de începerea executării acesteia, spre deosebire de întreruperea executării pedepsei, care intervine numai după începerea executării.
Aceste măsuri constituie expresia umanismului dreptului penal, deoarece majoritatea cazurilor de amânare sau de întrerupere au în vedere anumite împrejurări privitoare la persoana condamnatului care impun luarea lor. Cu alte cuvinte, în situaţii care pun în pericol viaţa, sănătatea sau interese majore ale condamnatului dacă ar fi privat de libertate, legiuitorul a înţeles să permită judecătorului ca, după analiza făcută, să aprecieze că este mai înţelept a se amâna punerea în executare a hotărârii penale până la momentul la care pericolul constatat a fost înlăturat sau diminuat.
Potrivit art. 589 C. proc. pen., amânarea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă se poate dispune în două cazuri, şi anume:
a) când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală ce nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii şi dacă instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. în această situaţie, executarea pedepsei se amână pentru o durată determinată.
Legat de această situaţie, trebuie arătat că nu este suficientă o prescripţie medicală sau un singur certificat medical, ci este nevoie de o expertiză medico-legală, iar din comisie obligatoriu să facă parte un specialist în domeniul bolii de care suferă condamnatul. De asemenea, nu se poate folosi o expertiză medico-legală efectuată anterior în alt proces, ci este nevoie ca expertiza să fie dispusă de instanţa care soluţionează cauza cu obiectivele stabilite de către aceasta.
Cererea de amânare a executării nu poate fi admisă\n situaţia în care cel condamnat şi-a provocat singur starea de boală, prin refuzul tratamentului medical, al intervenţiei chirurgicale, prin acţiuni de autoagresiune sau prin alte acţiuni vătămătoare, ori în situaţia în care se sustrage efectuării expertizei medico-legale.
Se constată din cele de mai sus că, pentru a fi admisă cererea în această situaţie, este nevoie ca instanţa să constate îndeplinirea a două condiţii: cel condamnat suferă de o boală care face imposibilă executarea pedepsei şi cea de-a doua condiţii este aceea ca lăsarea în libertate a condamnatului să nu constituie un pericol pentru ordinea publică. Aprecierea se va face analizând datele privind fapta săvârşită şi persoana condamnatului;
b) când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. în aceste cazuri, executarea pedepsei se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea. Starea de graviditate poate fi stabilită printr-un certificat medico-legal, iar vârsta copilului prin certificatul de naştere. Starea de graviditate nu este suficient a fi constatată vizual şi dovedită eventual prin martori, ci este nevoie de constatarea unui specialist1’1. Durata amânării poate fi mai mică sau mai mare de 1 an de zile. în funcţie de situaţia de a se naşte un copil care trăieşte şi care rămâne în îngrijirea mamei. în cazul condamnatei gravide, durata se întinde până la naştere, după care se poate amâna în continuare pentru un copil mai mic de un an, dacă acesta trăieşte, sau poate fi o durată sub un an de zile, când copilul nu trăieşte (nu supravieţuieşte) sau este abandonat de mama condamnată.
2. Procedura acordării
Instanţa competentă să se pronunţe asupra acordării amânării executării pedepsei este instanţa de executare'3|. Această dispoziţie este importantă, întrucât, potrivit legii, orice hotărâre definitivă de condamnare devine executorie în mod obligatoriu şi ea trebuie pusă în executare de îndată. O atare hotărâre fiind pronunţată de o instanţa de judecată, amânarea executării ei o poate decide tot numai o instanţă de judecată. Acordându-se amânarea executării pedepsei, hotărârea de condamnare definitivă nu se mai pune în executare şi nu se mai începe procedura de punere în executare, iar dacă aceasta a început, ea încetează.
Cererea de amânare a executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi făcută de procuror şi de condamnat. Ea poate fi retrasă de persoana care a formulat-o.
în cazul prevăzut la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cererea de amânare a executării pedepsei se depune la judecătorul delegat cu executarea. însoţită de înscrisuri medicale. Judecătorul delegat cu executarea verifică competenţa instanţei şi dispune, după caz. prin încheiere, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei sau efectuarea expertizei medico-legale. După primirea raportului de expertiză medico-legală, cauza se soluţionează de instanţa de executare, cu citarea petentului şi cu participarea procurorului, în şedinţă publică.
Hotărârile prin care se dispune amânarea executării pedepsei sunt executorii de la data pronunţării. Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de amânare a executării pedepsei poate fi atacată cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.
Instanţa de executare comunică hotărârea prin care s-a dispus amânarea executării pedepsei. în ziua pronunţării, organului de poliţie desemnat în cuprinsul hotărârii de amânare a executării pedepsei închisorii pentru a lua în evidenţă persoana, jandarmeriei, unităţii de poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte condamnatul, organelor competente să elibereze paşaportul, organelor de frontieră, precum şi altor instituţii. în vederea asigurării respectării obligaţiilor impuse. Organele în drept refuză eliberarea paşaportului sau, după caz, ridică provizoriu paşaportul pe durata amânării.
în cazul în care în timpul amânării executării pedepsei pe numele condamnatului este emis un alt mandat de executare a pedepsei închisorii, acesta nu poate fi executat până la expirarea termenului de amânare stabilit de instanţă sau, după caz. până la încetarea cauzei care a determinat amânarea.
Instanţa de executare ţine evidenţa amânărilor acordate şi. la expirarea termenului, ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare, iar dacă mandatul a fost emis, ia măsuri pentru aducerea lui la îndeplinire. Dacă nu s-a stabilit un termen de amânare, judecătorul delegat cu executarea al instanţei de executare este obligat să sesizeze instanţa de executare în vederea verificării subzistenţei temeiurilor amânării, iar când se constată că acestea au încetat, să ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare ori pentru aducerea lui la îndeplinire.
in caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite potrivit art. 590 C. proc. pen., instanţa de executare revocă amânarea şi dispune punerea în executare a pedepsei privative de libertate. Organul de poliţie desemnat de instanţă în cuprinsul hotărârii cu supravegherea celui faţă de care s-a dispus amânarea executării pedepsei verifică periodic respectarea obligaţiilor de către condamnat şi întocmeşte lunar un raport în acest sens către instanţa de executare. în cazul în care constată încălcări ale obligaţiilor stabilite potrivit art. 590 C. proc. pen., organul de poliţie sesizează, de îndată, instanţa de executare.
3. Obligaţiile condamnatului în cazul amânării executării
Pe durata amânării executării pedepsei, potrivit art. 590 C. proc. pen., condamnatul va respecta următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească limita teritorială fixată decât în condiţiile stabilite de instanţă;
b) să ia legătura, în termenul stabilit de instanţă, cu organul de poliţie desemnat de aceasta în cuprinsul hotărârii de amânare a executării pedepsei închisorii pentru a fi luat în evidenţă şi a stabili mijlocul de comunicare permanentă cu organul de supraveghere, precum şi să se prezinte la instanţă ori de câte ori este chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără informarea prealabilă a instanţei care a dispus amânarea;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;
e) pentru cazul prevăzut la art. 589 alin. (1) lit. a), să se prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să facă tratamentul, iar pentru cazul când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an [prevăzut la art. 589 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.], să îngrijească copilul mai mic de un an.
Pe durata amânării executării pedepsei, instanţa poate impune condamnatului să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţir.
a) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;
b) să nu comunice cu persoana vătămată sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea;
c) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite.
