Suprapopularea penitenciarelor
| Comentarii |
|
suprapopularea penitenciarelor, pe măsura trecerii timpului, s-a constatat, atât în ţara noastră, dar şi în alte state membre ale Uniunii Europei şi în America de Nord, că asistăm la o supraaglomerare a penitenciarelor, prin încarcerarea peste limitele normale a condamnaţilor. Aceasta duce la degradarea situaţiei penitenciarelor.
Creşterea populaţiei carcerale nu este influenţată numai de către evoluţia criminalităţii, ci se datorează unui complex de factori, cum ar fi: legislaţie, opţiuni şi decizii politice, forţa de acţiune a politicii, tendinţa judecătorilor de a pronunţa sentinţe de lungă durată, lipsa sau nepromovarea alternativelor de încarcerare etc.
Pentru a se evita şi a stăvili fenomenul de suprapopulare a penitenciarelor, se poate acţiona în alte cel puţin două direcţii:
- folosirea în mai mică măsură a arestării preventive:
- folosirea într-o măsură mult mai mare a formelor alternative la pedeapsa închisorii, inclusiv prin dezvoltarea unui dispozitiv legal de supraveghere, probaţiune şi tratament în comunitate.
Un alt factor care a contribuit la apariţia probaţiunii este şi faptul că în secolul al XlX-lea se constată o reorganizare a activităţilor filantropice, prin dezvoltarea şi restructurarea modului de desfăşurare.
Pe plan internaţional, instituţia probaţiunii a apărut în secolul al XlX-lea, funcţionarea ei dovedindu-se a fi deosebit de eficientă. în această perioadă, se constată şi o preocupare tot mai mare pentru realizarea unor reforme penale, dar şi sociale, ceea ce a condus la apariţia probaţiunii ca modalitate alternativă de sancţionare a infractorilor, urmărind, ca şi în cazul pedepsei închisorii, reabilitarea condamnatului.
Apariţia probaţiunii în spaţiul juridic de common lawa fost facilitată de preexistenţa unor practici care aveau în centrul preocupărilor ideea de iertare şi îndreptare, dar şi pe aceea de a acorda judecătorilor o putere mult mai mare în comparaţie cu sistemul juridic de civil law.
Apariţia acestei instituţii nu poate fi localizată exclusiv în SUA şi Anglia (părintele probaţiunii fiind John Augustus), ci ea apare aproape concomitent şi în spaţiul continental. De aceea, reglementările instituţiei se regăsesc atât în spaţiul juridic anglo-saxon, dar şi a celui continental. SUA şi Anglia sunt primele care au oferit lumii exemplul sistemului de probaţiune, care şi-a făcut apariţia în prima jumătate a secolului al XlX-lea în Anglia, atunci când s-a solicitat instanţei de judecată de către un preot să i se încredinţeze spre supraveghere un infractor care avea patima consumului abuziv de alcool, fapt care făcea ca acesta să ajungă foarte des în conflict cu legea.
