Probațiunea în România
| Comentarii |
|
probațiunea în România, după un debut sub forma centrelor experimentale de probaţiune (1997-2001, primul centru la Arad în aprilie 1997), serviciile de probaţiune din România au astăzi un cadru legal de funcţionare - Legea nr. 252/2013 privind sistemul de probaţiune -şi alcătuiesc un sistem naţional coordonat de Direcţia Naţională de Probaţiune din Ministerul Justiţiei, deţinând un rol strategic în reforma justiţiei penale, prin promovarea alternativelor la detenţie.
În România, probaţiunea a început să se dezvolte relativ recent. Primele concepte referitoare la reabilitarea infractorilor (libertate condiţionată, suspendare, asistenţă pentru persoanele eliberate din penitenciar) au fost introduse în legislaţia penală română la 1936, sub influenţa pozitivismului italian.
înfiinţarea serviciilor are la bază o concepţie nouă în dreptul românesc, de abordare a problemei reintegrării sociale a persoanelor care au comis fapte penale. La toate acestea se adaugă presiunea exercitată de statele Uniunii Europene pentru care drepturile omului şi analizele cost-eficienţâ sunt coordonate esenţiale ale unui sistem judiciar performant.
în măsura în care penitenciarele româneşti sunt supraaglomerate (aşa cum s-a arătat mai sus), ratele de revenire în penitenciar sunt alarmante, costurile de construire şi întreţinere de noi închisori sunt exorbitante pentru un buget limitat. România trebuie să găsească soluţii mai eficiente şi mai ieftine la problema infracţionalităţii.
Din perspectiva dreptului intern, elementele de probaţiune tind să promoveze o nouă orientare în sistemul sancţionator român, în sensul că autorul infracţiunii participă la realizarea reintegrării sale în comunitate, aceeaşi comunitate ale cărei valori le-a periclitat sau vătămat prin săvârşirea infracţiunii şi pe care urmează să le asimileze.
Deci, în România, ca de altfel şi în Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Norvegia, Portugalia, Spania (Catalonia), Suedia, funcţionează un sistem de probaţiune centralizat. în alte ţări, precum Anglia, Ţara Galilor, Scoţia, activitatea de probaţiune se desfăşoară într-o manieră descentralizată. în trei ţări din Europa [Finlanda - Kriminaalihuoltoyhdistys, Austria - Verein fur Bewăhrungshilfe und Soziale Arbeit (V.S.B.A.) şi Olanda] întâlnim un sistem privat de servicii de probaţiune, în timp ce în Germania funcţionează un sistem mixt.
Probaţiunea31 este considerată întotdeauna ca sancţiune şi include două aspecte: al pedepsei, ce o plasează în contextul reacţiei organizate a societăţii în cazul neres-pectării normelor penale scrise, şi al ajutorului!asistenţei, ce o plasează în contextul solidarităţii umanitare a societăţii faţă de membrii săi (tendinţa de a umaniza justiţia).
Termenul de resocializară'] defineşte un proces educativ, reeducativ şi de tratament aplicat persoanelor condamnate penal, prin care se urmăreşte readaptarea infractorului la sistemul de norme acceptate de societate, în scopul reintegrării sociale a acestuia şi prevenirii recidivei. Reinserţie înseamnă procesul ulterior resocializării prin care persoana, repusă în drepturi, este integrată în mediul familial de provenienţă, la locul de muncă sau într-un colectiv, în societate. Prevenţia terţiară subsumează activităţile de reeducare, resocializare şi reinserţie socială destinate evitării riscului de recidivă la persoanele care au săvârşit infracţiuni. Prin activităţile lor directe, serviciile de protecţie probaţiune realizează o prevenţie terţiară a criminalităţii.
Termenul de „probaţiune" folosit în perioada experimentală a fost schimbat ulterior (anul 2000) cu cel de reintegrare socială a infractorilor şi supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate, deoarece exista posibilitatea de a se confunda cu sistemul de probe şi de administrare a acestora în procesul penal. Ulterior (anul 2004). adăugându-se noi atribuţii legate de victimele anumitor infracţiuni, s-a modificat denumirea în servicii de protecţie a victimelor şi reintegrare socială. în prezent, s-a revenit la vechea denumire de probaţiune.
Probaţiunea există pretutindeni în lume, în ţări dintre cele mai diferite din punct de vedere politic sau cultural. Cuvântul „probaţiune" este utilizat ca un termen internaţional, care depăşeşte diferenţele de limbă sau sistem juridic.
